ÎN ŢARA UNUI TIMP


retorica

Mi se trec zilele fără acel
Miracol prin care mai tânăr eram.
Mi se trec puterile comuniunii
Cu steaua şi piatra.
Sunt cu mult mai singur
În căutarea unui alt adevăr
Care e vârsta,
Ori întrebarea cunoaşterii.
Mi au rămas prieteni pe mare,
Fără vâsle şi fără dorinţa întoarcerii.
Azi sunt bogat în râuri, fagi şi ninsori
În ţara unui timp nezămislit.
Dar mai presus de toate acestea
E cineva care m aşteaptă
Cu deznădejdea că nu voi veni.
Iar aceasta mă face să fiu.

din volumul Retorica și umbra ninsorii, Anghel Dumbrăveanu, Editura Excelsior Art, 2008

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s