ÎN ŢARA UNUI TIMP


retorica

Mi se trec zilele fără acel
Miracol prin care mai tânăr eram.
Mi se trec puterile comuniunii
Cu steaua şi piatra.
Sunt cu mult mai singur
În căutarea unui alt adevăr
Care e vârsta,
Ori întrebarea cunoaşterii.
Mi au rămas prieteni pe mare,
Fără vâsle şi fără dorinţa întoarcerii.
Azi sunt bogat în râuri, fagi şi ninsori
În ţara unui timp nezămislit.
Dar mai presus de toate acestea
E cineva care m aşteaptă
Cu deznădejdea că nu voi veni.
Iar aceasta mă face să fiu.

din volumul Retorica și umbra ninsorii, Anghel Dumbrăveanu, Editura Excelsior Art, 2008