Din nou acasă


vibratie4

Noaptea se afundă în somn
doarme

În casa mea
noaptea nu doarme niciodată
ascultă povești nesfârșite
rostite de cutii ce închid
vise secrete
fapte mai zgomotoase decât
zumzetul rămas dincolo de ziduri
decât
strigătele în noapte
lăsate-n urmă de voci fără identitate

păsări și fluturi
străjeri zgribuliți
se grăbesc
să aprindă felinare în cer

Peste drum
tineri
prinși în margine de dor
cântă

Casa geme obosită

șuvițe de lumină galbenă
lasă riduri
pe un chip trist
cândva frumos
tânăr
călător neobosit
spre gură de izvoare

acum
e învins de timp
dar uneori
zâmbește unui vis
redescoperind chiupul tânăr
încă depozitar de lumină

Ziua își scutură pletele firave
și acoperă ferestrele către noapte

din volumul Ritual cu absență, Corina Victoria Sein, 2015

Anunțuri

12 comentarii la “Din nou acasă

  1. Poemul este superb, dar trist. Când l-am citit a atins acea parte a inimii care ascultă în tăcere, dar am revenit din plăcerea de a-l reciti și pentru semnul de prietenie și prețuire. O seară plăcută !

    Apreciază

  2. „Ziua își scutură pletele firave
    și acoperă ferestrele către noapte”
    Îmi place foarte mult ineditul acestor versuri; de regulă, zorii sunt asociați unei ferestre sau unor ferestre deschise.
    Un poem deosebit, ca toate celelalte purtând marca Corina Victoria Sein! : )

    Apreciază

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s