ANIMALUL POLITIC


intre paranormal

– Hei peştişorule! Peştişor cu solzi de aur! Sunt eu, salvatorul tău… Hei, mă auzi?
– Cine mă strigă?
– Eu, îţi mai aminteşti de mine?
– Vag, ca să nu spun că: vagabonzi  și braconieri au mai fost la malul apei.
– Eu nu sunt din aceia, sunt salvatorul tău. Te‑am prins în undiţă, adică, în cârligul undiţei, şi mi‑ai spus să‑ţi dau drumul în apă că îmi îndeplineşti trei dorinţe?
– Ah… da, îmi aduc aminte, tu eşti cel care a furat borcanul cu râme prietenului cu care ai venit la pescuit?
– Eu sunt! Dar să ştii că i‑am luat borcanul cu râme, nu din greşeală, i le‑am furat cu bună ştiinţă, pentru că la mine, furtul e o pasiune şi de aceea am venit la tine, ca să‑mi îndeplineşti măcar o dorinţă.
– Dacă ţi‑am promis, ţi‑o îndeplinesc, pentru că eu sunt peşte de cuvânt, nu om poliţie, care promite „vers frumos, până ajunge la os”. Care ţi‑e dorinţa, omule?
– Nu mai vreau să fiu om, vreau să fiu un animal!
– Animal? Ce animal vrei să te fac?
– Orice animal, numai om să nu mai fiu.
– Bine, am să te fac cal!
– Cal? Cal nu, nu vreau să car toată ziua fier vechi de prin fabrici ruinate şi şantiere părăsite.
– Am înţeles. Atunci am să te fac bou!
– Bou? Să mă pună ţăranii la plug, să ar şi să fiu pe post de tractor şi acesta pe cale de dispariţie din viaţa ţăranilor şi a braşovenilor?
– În cazul acesta, am să te fac oaie.
– Oaie nu! Nu vreau să fiu o oaie europeană cu cipuri sub piele şi inele în urechi…
– Am găsit! Te fac animal politic.
– Mă peştişor de aur, tu eşti genial!
– De azi încolo să‑mi spui „Ilustre peştişor de aur”.
– Bine ilustre, dar ce înseamnă să fiu un animal politic? Şi ce trebuie să fac?
– Avere.
– Super! Îmi place. Altceva?
– Să minţi, să furi, să ştii când să „ticăloşeşti”.
– Excelent! Mai spune, mai spune că îmi place la nebunie.
– Gata, gata animal politic, intru în „criză”, nu mai am aer, trebuie să intru în apă.
– Şi tu intri în criză? Ce, eşti guvern sau Cotroceni? Dacă tu intri în apă , eu ce păţesc?
– Tu intri la apă. Aşa cum vor intra, pe rând, toate animalele politice!?
– Uite că pleacă! Mă lasă singur… S‑a dus înainte de a mă transforma în animal politic…Ce aş mai putea să fac? Văd, aud şi nu‑mi vine să cred; îngrijorarea să fie prioritatea mea? Ce naiba se întâmplă în subconştientul meu? Ce se întâmplă, se petrece cu adevărat, chiar am impresia că îmi cresc urechile… Nu cumva nenorocitul acesta de peştişor, în loc să mă cioplească în animal‑ politic, m‑a dăltuit măgar. Ca să vezi: „Pe cine nu laşi să moară, nu te lasă să trăieşti”. Bine?!

din volumul Între nostalgie și paranormal, Emil Șain, 2012, Ed. Excelsior Art

Anunțuri

3 comentarii la “ANIMALUL POLITIC

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s