Izul amintirilor

Plâng
Cojile de portocală
Puse la uscat
Pe dulap,
Şi plâng şi eu
Alături de praful
Adormit
Pe urma roşie de ruj
A buzelor ei
Lipite de o cană.
Erau atunci.
Erau acolo,
Moi şi roşii;
Umede
Făcute pentru mine –
Făcute
Să le muşc,
Să le simt
Mierea cursă pentru mine.
Şi erau vii –
Mai vii
Decât viaţa însăşi
Ce curge lin
Din soare;
Mai vii
Decât gândurile mele
Ce se îmbată-acum
Cu izul roşu-al
Amintirilor
Uitate pe o cană.

din volumul Zbor spre lacrimile soarelui, Alexandru-Ioan Cânda, Editura Excelsior Art, 2014