Eşti singura mea patrie.
Eşti singura mea patrie, tăcerea,
în care sunt cuprinse toate
cuvintele deşarte;
norii muţi,
respiraţiile, privirile,
porumbelul cu răvaş
dispărut fără de veste;
eşti patria mea, liniştea
ce strigă
în limbi moarte;
ca un om
căruia i‑a ars casa şi a pierdut
tot ce era nefolositor,
ca un dezertor
prins în apropierea cazărmii,
deşi nu mai sunt copil
nici deţinutul tău,
ştiu că şi în exil
limbă strămoşească, rămân în tine,
iar tu vei fi în mine
ca o limbă umflată: inimă
care mă ţine în viaţă
cât timp nu…
din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014
Reblogged this on Tehnoredactarea este artă! .
ApreciazăApreciază