– Unchiule Gheorghe,
Îţi aminteşti când mama
A iubit prima oară?
– Sa îndrăgostit, la pârâu,
de Grigore,
Când ia dat bocancii lui,
Să treacă pârâiaşul.
Mama a alergat spre pârâu,
Cu încălţările Ilenei.
Vântul împrăştia ziare:
„Am pârâu de vânzare”.
Grigore a şi plecat
La înţelepţii satului,
Cu o listă,
Şi, din nouă fete,
Înţelepţii iau dat Ilenei
Nota 10.
Iar fratele, tâmplarul,
Ia meşterit dulap de zestre.
După un an,
Ileana scria poezii:
„Unde pleci, Grigore, sara?
Privirea ta o recompun,
Până în zori,
Din foşnetul văilor de munte
Şi o întreb: Unde stă Grigore, sara?
Se pierd şi lună,
Şi stele.
Cânii adorm şi ei
Până la urmă…
„Înger, îngeraşul meu
Ce mi tea dat Dumnezeu”…
Alegemi muzica din Cer.
Să cânt, să cânt.
So audă omul meu.
Răreştei, Doamne, lu’ Grigore,
Potecile lui de noapte,
Căci drumul, cu adevăr în el,
E fără de capăt în cer.”
Şi, pentru Grigore,
Sora mea era o cifră.
din volumul Casa părăsită, Tatiana Flondor Arieșanu, 2006, Editura Excelsior Art