Uneori, când vorbeşti


image description

Uneori, când vorbeşti: încă nu este prea târziu,
încă nu acum,
încă nu s‑a întâmplat nimic,
care să necesite aportul tău

al tău nimic nu se odihneşte
şi nu există ascuns – ci este, este
un ucigaş neostoit,
se dublează şi se triplează,
pentru a‑şi îndeplini cât mai bine variatele îndatoriri
şi, deşi forţele lui sunt inepuizabile,

– nu vede sfârşitul sarcinii sale.

din volumul Poeme alese, Rzszard Krynicicki, traducerea: Constantin Geambașu, Ed. Excelsior Art, 2014

Reclame

Scrisoare către o tânără în legătură cu căsătoria sa / 3


imagini irlanda

(…)

Atunci când te afli în tovărăşia unor oameni instruiţi, chiar dacă se întâmplă să discute de arte sau de ştiinţe care depăşesc priceperea ta, vei fi mai mult câştigată dacă stai şi-i asculţi pe aceştia decât dacă iei parte la flecărelile neghioabe cu care se îndeletnicesc prietenele tale; dar, dacă acei domni instruiţi sunt şi oameni de lume adevăraţi, vor evita să poarte o discuţie prea savantă, pe care să n-o pricepi şi la care să nu poţi participa, după o vreme. Dacă ei vorbesc despre moravuri şi obiceiuri din diverse regate europene, despre voiaje în ţinuturi îndepărtate, despre stările de lucruri din propria ta ţară, sau despre marii oameni şi marile evenimente din Grecia şi Roma antică; dacă îşi dau cu părerea despre scriitorii englezi ori francezi, fie în versuri, fie în proză, sau despre natura şi limitele virtuţii şi ale viciului, ar fi ruşinos pentru o doamnă englezoaică să nu guste asemenea dezbateri, să nu profite de ele şi să nu se străduiască, citind şi instruindu-se, să ia parte la aceste momente de încântare, în loc să se retragă, după cum e obiceiul locului, preferând să dezbată pe toate feţele, cu prietenele, problema arzătoare a unui recent transport de evantaie, venit de pe mările Orientului.
Mi se pare de-a dreptul jalnic faptul că nu poţi întâlni o singură fată de gentleman dintr-o mie care să citească sau să priceapă propria ei limbă, ori să poată formula unele păreri despre cărţile cele mai accesibile scrise în engleza maternă; după cum se poate convinge oricine care ar avea răbdare să le asculte, atunci când îşi vădesc talentul de a masacra o piesă de teatru sau un roman, în care orice cuvinţel care se îndepărtează de limbajul comun poţi fi sigur că le pune în mare încurcătură; ceea ce nu-i deloc de mirare, odată ce nu le învaţă nimeni nici să citească în copilărie, aşa că, pe urmă, nu mai ajung s-o facă niciodată, în cursul vieţii.
De aceea, te sfătuiesc să citeşti cu voce tare, dacă se poate în fiecare zi, fie soţului tău, dacă e de acord, fie oricărui prieten (dar nu unei femei) care să fie în măsură să te îndrepte, când e cazul; cât priveşte citirea cu glas scăzut, o vei deprinde cu timpul, când faci extrase din cărţile pe care le citeşti.
Ştiu foarte bine că acele femei care sunt denumite în mod curent instruite nu se bucură de nici un dram de respect din cauza aplecării pentru flecăreală şi a înfumurării lor nesuferite; dar pentru aşa ceva există un leac simplu, dacă iei în considerare în mod serios faptul că, oricât te vei căzni nu vei ajunge vreodată, în ce priveşte cunoştinţele, la nivelul unui student de rând. Aşadar, te sfătuiesc să citeşti doar pentru a-ţi desăvârşi modul de a gândi corect, care va avea astfel numai de câştigat. Ce le-a făcut pe acele doamne să-şi strice firea şi minţile după câte au citit au fost numai metoda greşită şi o neinspirată alegere a cărţilor; aşa că voi avea grijă să te îndrum mai bine, şi cred că sunt nimerit să-mi asum o asemenea răspundere, din moment ce am petrecut mai mult timp şi am avut la dispoziţie ocazii mai potrivite decât mulţi alţii spre a observa şi a descoperi de unde provin feluritele extravaganţe şi capricii ale femeilor.
Te rog să constaţi ce creaturi neinteresante devin cam toate doamnele după ce se sfârşeşte epoca tinereţii şi a frumuseţii; cât de tare trezesc ele atunci dispreţ din partea bărbaţilor, şi mai ales din partea tinerelor persoane de acelaşi sex cu ele; şi cum nu le mai rămâne altă ocupaţie decât să-şi petreacă după-amiezele în vizite, unde nu sunt niciodată dorite, şi serile la jocuri de cărţi, între ele; în timp ce prima parte a unei zile e numai fiere şi zavistie, sau se pierde în zadarnice încercări de a repara, folosind trucuri abile, ravagiile timpului. Dar am cunoscut, din fericire, şi doamne de şaizeci de ani, pe care le admirau cei mai distinşi bărbaţi de la Curte şi din Capitală, trăind doar pentru plăcerea de a se bucura de farmecul conversaţiei.
Nu ştiu să existe vreo calitate plăcută la bărbaţi, pe care să n-o poţi descoperi şi la femei; şi mă refer aici chiar şi la modestie sau la blândeţea firii. După cum nu cunosc nici vicii sau scrânteli care să nu fie la fel de dezgustătoare la ambele sexe. La drept vorbind, însă, aveţi cu toatele un defect, şi anume slăbiciunea de caracter; s-ar părea că în firea femeii s-a cuibărit din vremuri străvechi ceva nestatornic şi inexplicabil; precum se vede atunci când se topesc de admiraţie după un colonel sau un căpitan, adică după uniformele lor strălucitoare; sau când se cred foarte graţioase dacă se sperie de propria lor umbră; sau când scot strigăte de spaimă pe un vapor când vremea e liniştită; ori într-o trăsură care stă locului; sau când se feresc să se apropie de o vacă la mai puţin de o sută de paşi; sau leşină de-a binelea dacă văd un păianjen, o urechelniţă ori un brotăcel. Iar dacă slăbiciunea asta e un semn de cruzime (cum se consideră îndeobşte), mi-e peste putinţă să cred ca ea ar fi o însuşire atât de plăcută încât să simţi nevoia să-i mai adaugi şi un dram de prefăcătorie.
Şi, cum aceleaşi virtuţi se regăsesc în mod egal la ambele sexe, nu există vreo calitate prin care femeile să încerce a se deosebi de bărbaţi în afară de atitudinea rezervată şi discretă; care, cu toate astea, nu este, de cele mai multe ori, decât o formă de afectare sau pură ipocrizie. Căci, dacă e adevărat, voi nu prea puteţi să-i puneţi la punct pe bărbaţii care-şi permit să se poarte în mod grobian cu voi, ar trebui să vă manifestaţi, în schimb, fără nici o reţinere când sunteţi în compania unor persoane bine educate, de a căror delicateţe aţi avut timp să vă convingeţi. (…)

fragment din volumul Istorii irlandeze,  Jonathan SWIFT, selecţie, traducere şi note de Bogdan Bădulescu, în curs de apariţie la Editura Excelsior Art