Înainte de-a veni iarna, caii
Albi cu harnaşamente scânteietoare,
Plutind uşor în văzduhul de linişti,
Înainte de-a începe albastrele ceremonii
Peste râul verde şi cald, peste arinii
Cu crengi străvezii, înainte
Ca duhul rătăcitor de decembrie
S-aducă hlamide adânci pentru umerii
Câmpiei, căzută în reculegeri albe,
Te voi duce pe sub ţipătul lung,
Pe sub zborul în unghi aplecat către sud,
Pe sub elegiile verii în care plecaserăm, –
S-alergi din nou fără astâmpăr, cheltuitor,
Să strigi lucrurile cu vorbe miraculoase,
Învelindu-le-n lumină, râzând
Cu clinchetul apelor mici, răvăşind
Tăcerea amurgului, pustiul care-mi subjugă
Un drum pe care-l caut mereu, chinuitor.
din volumul Retorica şi umbra ninsorii, Anghel Dumbrăveanu, Editura Excelsior Art, 2008
Reblogged this on William Chasterson.
ApreciazăApreciază
Thank You.
ApreciazăApreciat de 1 persoană