„Ştiu!”

Doamne, Îndurătorule,
trimite-i un înger
în epifanie preacurată,
să-i dea spre înţelegere
un paradoxal,
ultim
legământ:

„O iubire poate fi spintecată
de şuieratul unui tren,
ori de fumul dulce de ţigară
ce despică gerul,
sub domul gotic,
în parcul părăsit!
Dar o prietenie astrală:
niciodată!”

Aceasta, Tu, Doamne, ai împletit-o
din Iubirea Ta de Seamăn,
iubire din Iubirea-Ţi,
pogorând-o asupra noastră
într-o toamnă „fără chef”!

Doar Tu, ai rămas „gaj”
sorţii mele
cam stângaci ţesute
pe ringul de dans,
valsând spre noapte,
când nici octombrie nu mai vroia să
fiinţeze „fără chef”.
1 gerar 2012
Coincidentia oppositorum… Restul?… Tăcere!

din volumul Samovarul tăcerii întru Logos, Elisabeta Zelinka, Ed. Excelsior Art, 2012

http://www.excelsiorart.ro/carte/samovarul-tacerii-intru-logos.html

 

Publicitate