Mihai Eminescu și umorul – Asta vreu, dragul meu


anacronietzsche ~ fara semne ~

O poezie din vremea debutului lui Eminescu – apărută în revista Umoristul din 1866. Exceptând stilul, ușor arhaic, versurile par mai actuale ca oricând.

Iubeşti scumpa mea frumoasă
Ghirlăndioară de-albe flori,
Ce-ncunună graţioasă
Buclele-mi ce-n vânturi zbor?

Nu, nu! Nu, nu!

Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate roza cea tăcuta
Care dulce se sărută
Cu fluturii râzători?

Ba nu, nu: cununa-n laur,
Cinsă-n aur, aur, aur,
Atunci este un tezaur:

Asta vreu,
Dragul meu!

Iubești, dulce drăgulină,
Doina mea de tainic dor
Ce pe lira mea suspină
Dulce, blând, încetișor?

Nu, nu! Nu, nu!

Ce vrei dară, dragă, tu?
Poate cântul de-armonie
Care Eol îl adie
Printre frunze, printre flori?

Ah! Când aurul suspină
În punguța plină, plină,
C-o cântare metalina!

Asta vreu,
Dragul meu!

Iubești poate pe Selene,
Ca o candelă lucind,
Când cu pasu-i lin, alene
Se preumblă surâzând?

Nu, nu! Nu, nu!

Ce vrei dară, dragă, tu?

Vezi articol original 84 de cuvinte mai mult

Anunțuri
De Corina Victoria Sein Publicat în Reblogging

Un comentariu la “Mihai Eminescu și umorul – Asta vreu, dragul meu

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s