Capcane / După-amiază arsă


co2

Merg spre nicăieri.

Intru într-un parc
copaci
fântâni arteziene
pavilioane acoperite cu flori
alei ce au ca punct central
un cerc ce pare să închidă
resturi dintr-un izvor

dinspre şi spre pretutindeni
sub ochii mei
mulţimea de alei se adună-ntr-o
fragilă pânză de păianjen…

pentru a trece mai departe
mă arunc în cerc

cu mişcări şerpuitoare
se apropie de mine
un ochi de apă ce tremură
a spaimă
apoi
dispare

pasul următor este
un salt în miracol

sunt ridicată
de un şuvoi puternic de apă
pânza de păianjen se destramă
lăsând în locu-i
un capăt de suferinţă ce tinde
să pătrundă-n spatele ochilor mei
protejaţi doar de fragmente
rupte din nori de speranţă

urme
uşi deschise
prea repede închise
ziua în care
toate aceste semne
au fost uitate

Rătăcirea-mi de după-amiază
arde
blând şi domol
în exerciţiul de a ritualiza
absenţa…

din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014

Anunțuri

8 comentarii la “Capcane / După-amiază arsă

  1. Pingback: Walking Towards Nowhere | Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art

  2. „…exerciţiul de a ritualiza/absenţa…” – atât de minunat spus! Dar pentru a-l transforma-n rutină, cu câte „…fragmente/rupte din nori de speranţă” trebuie să baricadezi calea „suferinţei ce tinde/să pătrundă-n spatele ochilor…” ? Totuşi, ce bine că ele, fragmentele, există. Mulţumesc pentru încă o poezie frumoasă, Doamna Sein!

    Apreciază

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s