Când
în pragul casei
un prieten –
suspendat între pierderi
din clipa în care a rămas
să aştepte
întoarcerile mele –
plânge,
mă strecor din trecut
în prezentul ignorat de-o vreme
şi
meditez la tot ce în clipele pierdute
dorul adună.
Trecutul resemnat rătăceşte
prin ringul în care
am trăit clipa perfectă…
Un rest de îndoială zboară
peste înflăcărarea mea
când
prezentul perfid mă ademeneşte…
Între lumină şi umbră
mă tem
că o să sperii viitorul
cu trecutu-mi închis vremelnic
într-o sferă…
din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014
Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art 
Foarte frumos . Am citit multe poezi de pe blogul tau si toate sunt profunde si speciale in felul lor , nu prea stiu , caci am doar 12 ani , dar cred ca tot ce scri , scri din pasiune . Nu inteleg in totalitate toate versurile dar esentialul imi mangaie sufetul .Cred ca ai experienta , si multi ani de citit si scris in spate . Se vede ca pasiunea infloreste in fiecare cuvant facandu-l sa straluceasca dupa intelesul lui . Nu stiu , totul este perfect si la locul lui .Foarte frumos . 🙂
ApreciazăApreciază
Bună, Alexandra,
Sper că ai văzut că am fost pe blogul tău. Am comentat una dintre povestirile tale. Ai dreptate, am în spate multe cărţi citite şi scrise. O să vorbim, aşa cum am plănuit, despre poezie în curând. Acum sunt într-o scurtă vacanţă. Până atunci, citeşte, scrie, iar citete şi nu uita că eşti şi tu în vacanţă. 🙂
ApreciazăApreciază
Ok …. Vacanta palcuta 🙂
ApreciazăApreciază
Reblogged this on Tehnoredactarea este artă! .
ApreciazăApreciază
Mulţumesc.
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
Hayku
Apăsat de griji
Sufletul se întreabă
Simt oare, fiori?
Onu
ApreciazăApreciază
Mulţumesc!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Asemenea,si un buchet de flori!
Onu
ApreciazăApreciază