Pete de culori dobrogene


Artele şi ştiinţele vieţii

Atunci când vezi pentru prima dată Dobrogea, de cum treci Dunarea, începand de la Smardan(Ghecet) pănă aproape de Deltă, zici că eşti într-un film de Tarkovski. Când arid, când plin de ochiuri de apă, când îţi taie suflarea câmpăreala nesfârşită. Asta, dacă e prima dată când vezi zona. Însă, dacă ai copilărit pe malurile Dunării, vezi lucrurile altfel.

”Sărăcia n-o vezi când ai jumatate de metru. Nu vezi nici şcolile mari rămase mici de copii, piatra brută şi netaiată  de pe la porţi , stuful tocit, pus ca şi acoperiş, şi  nici chiar viile părăsite. Stânilor izolate nu le mai miros troacele cu apa înverzită şi nici cârpele atârnate la uscat nu mai par ponosite. Doar miroase a cudric şi apa sălcie pare bună şi bei, bei, până îţi umpli burta. Pere mălcăieţe, corcodele pe canal şi agude negre, mari şi grase, rămân pe degete şi pe gura toată, hapsâna. Şi apoi cuptorul din curte e…

Vezi articol original 87 de cuvinte mai mult

Anunțuri
De Corina Victoria Sein Publicat în Reblogging

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s