Spre miezul nopţii,
vin razele de lună să spele
geamul întinat cu frică.
Văpaia şterge cu mângâieri mistuitoare
urmele arlechinului închipuit în somn
şi
scapără surâs peste oglinzi migratoare.
De ar mai rămâne vraja,
tulnicul să plângă prelung,
să arunc cu flori albe,
ademenind dimineaţa să-mi cadă
pe umerii goi…
din Volumul Dinspre oglindă, Corina Victoria Sein, 2008
Pingback: HARLEQUIN | Casa care adăposteşte gânduri • Editura Excelsior Art
O vrajă s-a prelungit și până la noi, cititorii acestui frumos poem !
ApreciazăApreciază
Nice reading about you
Thanks for visiting my blog. Be in touch. Browse through the category sections, I feel you may find something of your interest.
Please visit my new blog, hope you like it 🙂
http://ajaytaobotanicalblog.wordpress.com/
thank you so much dear 🙂
ApreciazăApreciază
I visited the link indicated by you and I was fascinated by the themes approached and the way in which pictures were taken. I confess that I have lived intense the artistic emotion. Thanks for the good times.
ApreciazăApreciază
Oh thank you so much dear Corina 🙂
ApreciazăApreciază
🙂
ApreciazăApreciază
🙂 🙂
ApreciazăApreciază
Arlechino, Arlechino, spirit nostim, cald si bland
Iute, vino dinspre oglinda,
In brate, tandru, sa te strang!
Onu
ApreciazăApreciază