Vraja gândului de fum


Noaptea

Din depărtări întoarse, aleg un semn neutru.
Gestul meu trezeşte murmure şi umbre spre întinsa lume.

Un vultur, prizonier în cuibul său de piatră, se crede
Stăpân peste toate şi prinde-n ochiu-i avid luna tristă.

Cu pumnii arşi de neputinţă,
Mă apropii de oglinda ce-mi stă alături şi-i cer
Să mă dezbrace de gându-mi de fum cu vânt amestecat,
Să mă piardă în alai de stropi peste câmpuri năvălite
De geamăt de nai…

Floarea soarelui unduieşte-n galben,
Un copac muribund îşi lasă seva să curgă,
Mare se lasă cuprinsă de forţa de-a ucide…
Din depărtări un visător istovit se-ndreaptă spre nimeni
Cu trei boabe de otravă în palmă…

din volumul Dinspre oglindă, Corina Victoria Sein, 2008

2 comentarii la “Vraja gândului de fum

  1. Pingback: Între întrebare şi răspuns… o viaţă | Poteci de dor

  2. Pingback: Într-un suflet de copil… | Poteci de dor

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s