Evadare spre nicăieri


evadare

M-am trezit la aceeaşi oră nesuferită, haină, aproape meschină, când noaptea se sfârşeşte iar ziua n-a reuşit încă să înceapă. De la fereastra dormitorului, tot ce pot vedea este un petic îndepărtat de cenuşiu. Soarele nu se ridicase încă. Valea Cernei era învăluită într-un abur de ceaţă. Dealurile înalte, acoperite cu o sumedenie de tufe de mur, zmeur, măceş păreau topite în zare. Cu greu ar putea cineva preciza unde se sfârşeau culmile măgurii şi unde începea piciorul muntelui.
Desenată de lumina dimineţii ce se impunea încet dar sigur pe cerul frământat de toanele unei toamne precoce, umedă şi rece, turla bisericii aruncă o umbră pe geamul ferestrei şi dispare îndată. Scurta apariţie îmi readuse prezentul cu toată încărcătura lui dramatică, dar şi cu nestăvilita-i poftă de mişcare, de implicare în lungul, nesigurul, puternicul, fragilul lanţ al vieţii.
Ceaţa urca din valea ce pare nemărginită, asemeni cerului de deasupra. În această ceaţă trecătorii se mişcau ca nişte umbre strânse în chingi mai mult sau mai puţin elastice, iar feţele lor păreau nişte discuri de o strălucire mată: prea vii pentru a se lăsa încorporate în masa de ceaţă, dar şi suficient de apatice pentru a încerca o desprindere, o evadare.
Locuitorii oraşului de pe malul drept al Cernei, taciturni din fire, devin mai mohorâţi, mai interiorizaţi, aproape indiferenţi la ce se întâmplă atunci când peste casele lor se abate negura grea, neliniştitoare ce vine de cele mai multe ori odată cu toamna. Negura persistă zile întregi, pentru ca apoi să dispară, lăsând în locul ei un peisaj nou, mereu altul, plin de culoare şi zbatere: copii zbenguindu-se pe malul râului, perechi plimbându-se pe aleile parcului, gospodine luând cu asalt piaţa în aer liber; distingi cu uşurinţă zidurile de un maroniu-stacojiu ale vechiului şi straniului nostru conac Narcisa, petele de alb pe crestele muntelui, iar pe panta dinspre sud a dealului pâlcuri de meri şi nuci ale căror fructe lucesc sub puterea unei semnificaţii emblematice. Aici pământul îşi dăruieşte roadele, dar oamenii locului le culeg cu prudenţă, lăsând din loc în loc, spre vârful pomului, câte ceva din rod. Gestul lor semnifică mai cu seamă prudenţă. Ei nu vor pământul secătuit. Sunt conştienţi că natura nu se lasă subjugată de puterea omului, ea poate fi, uneori, rănită doar de propriile-i forţe nestăpânite.
Rămân în picioare, în faţa ferestrei, ca şi cum revărsarea imaginilor anterioare ar putea să acţioneze aidoma unui terapeut, curăţindu-mi gândurile de o anumită otravă ce îmi învenina de-o vreme starea de spirit şi nu numai, acţiune care mi-ar putea reda capacitatea şi dorinţa de a analiza cu obiectivitate, cu detaşare, întâmplările ce mă aduseseră în situaţia limită, când singura alternativă a fost alegerea acestei scurte evadări, în acest loc, unde, de cel puţin trei generaţii, partea feminină a stăpânilor conacului Narcisa, loc bântuit de duhuri rele în nopţile cu lună plină, dacă e să dăm crezare poveştii care circulă în rândul localnicilor, vine aici pentru a beneficia de un climat tonic, generator de iluzii, dar şi de o seamă de condiţii de confort special, precum: camere mari, cu un sporit grad de intimitate, un mod de pregătire a bucatelor excelent, posibilitatea unor plimbări lungi cu efect benefic şi imediat. Aşadar, acest spaţiu este perfect. Aici sper să regăsesc luciditatea şi puterea de a trece peste obstacolele care, la un moment dat, s-au oprit din rostogolirea lor perpetuă chiar la picioarele mele, făcându-mă să mă simt pe marginea prăpastiei; un sentiment incitant, o forţă ciudată, un fel de amestec de trăiri pozitive şi negative, greu de controlat, imposibil de ales. Iată-mă, aşadar, aici, în acest anotimp crepuscular, când n-ar fi trebuit să plec de-acasă, numai că acea casă nu-mi mai oferea liniştea, iar sentimentul de cămin devenise brusc incomod, potrivnic. (…)

fragment din romanul Evadare spre nicăieri, Corina Victoria Sein, 1999

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s