Şi dragostea ucide / 26 /


PESTERA 2

(…)

Era obişnuit cu modul de a face dragoste al Monei; blând şi duios, dar acum, se trezi pradă unei agresiuni erotice, care, pentru o clipă, îi făcu să încremenească de uimire şi să-i aprindă dorinţele într-un clocot de pasiune. Delirul în care se prăvăliră dură destul pentru ca zorii să-i găsească afundaţi într-un dulce şi meritat somn.
– Regele-mi dă voie să mă ocup de oaspeţi? îl întrebă,  cu un aer maliţios, Mona.
– Dacă îmi juri că o vei face în cu totul alt mod decât te-ai ocupat de mine, îi răspunse Mihai cu deplină sinceritate.
– Fii sigur că nu mă repet niciodată, răspunse ea zâmbind… Poate n-ar fi trebuit să ne lăsam duşi de patimă, suntem adulţi. Însă nu-i mai puţin adevărat că a fost frumos, poate prea frumos.
– O spui de parcă ai hotărât să fi fost pentru ultima dată.
– Ai ghicit.
– Cum vrei, cum doreşti, răspunse Mihai.

În sinea lui era mulţumit. relaţia, reluată cu vreo două luni în urmă, se cerea sever controlată, sau chiar încheiată. Şi asta pentru că afişarea legăturii extraconjugale i-ar fi fost nefavorabilă. Bucureştiul, în aceşti primi ani ai deceniului patru, ca structură morală şi socială, se degradase, devenind tributar prejudecăţilor, semănând, din acest punct de vedere, cu oricare alt târg de provincie. Şi mai era ceva în plus. Era îndrăgostit de Ivona, o iubea, desigur, altfel decât o iubea pe Mona. N-ar vrea cu nici un chip să o piardă. Tremura la gândul că, poate, Ivona, luase o decizie care nu putea să-i fie decât nefavorabilă, iar el era conştient că nu va putea sub nici un chip să schimbe ceva.
– Dumnezeule mare, fă aşa încât s-o găsesc acasă, chiar furioasă. O să-i cer iertare, şi, cu puţin noroc, amândoi o să uităm cearta stupidă.
Se opri la primul oficiu poştal şi ceru oficiantei să-i facă legătura cu Bucureştiul. Ghinion. Linia era deranjată. Se aşeză la volan şi plecă în grabă şi îngrijorat.
Umbrele înserării, tot mai întunecate şi dese, erau spintecate de farurile automobilelor ce se întorceau acasă după ce petrecuseră un sfârşit de săptămână departe de atmosfera tensionată a străzilor capitalei.
Nu-i plăcea să conducă pe drumuri aglomerate, de mai multe ori fu tentat să oprească şi să aştepte câteva ore. Dar, cum era stăpânit de nelinişte, apasă pedala şi în câteva clipe lăsase în urmă şirul de automobile în care fusese prins.
Gândul că ar putea ajunge prea târziu îi sădea tot mai mult nelinişte în suflet: un fel de neastâmpăr care sporea pe măsură ce se apropia de casă.
Cam pe la ora zece, trecu de Băneasa, apoi părăsi şoseaua naţională, apucând-o pe un drum mai scurt, către Piaţa Aviatorilor.
Când maşina intră pe aleea ce ducea spre garaj, făcând să scrâşnească stratul de pietriş mărunt, constată că peronul din faţă strălucea în luminile aprinse, iar pe verandă stătea Ivona.
– Ştiam că nu-ţi place să conduci noaptea. Ţi-ai schimbat obiceiurile?
Mihai răspunse prompt şi cu un ton care se dorea degajat.
– Bun găsit, iubito! Ţi-am simţit lipsa şi, cum n-am mai putut îndura dorul, am riscat.
Se apropie de ea cu pas hotărât şi, fără a-i lăsa timp să-mi manifeste vreo reacţie, o îmbrăţişă şi o sărută  vrând, prin gesturile sale, să-i arate că ciondăneala era de domeniul trecutului şi dată uitării.
Ivona primi efuziunea lui în linişte. Lipsa ei de entuziasm pică neaşteptat de bine: Mihai putea să-şi justifice în faţa propriei conştiinţe escapada şi să arunce toată vina asupra ei.
– Nu prea mă ajuţi să simt că am ajuns acasă, o certă el pe un ton blând, supus.
– E vina mea, recunosc, dar tocmai ţi-am oferit şansa să te aduni.
– Eşti generoasă, dar grija ta e exagerată. Sunt măgulit că mă aşteptai.
– N-am avut alternativă. Mâine dimineaţa, la ora cinci, plec la Cerna. Am vrut să ştii.
Ivona intră în casa. Mihai nu se grăbi s-o urmeze. Era din nou cuprins de acel sentiment că a pierdut ceva esenţial.
Când se hotărî să intre, o găsi pe Ivona în mijlocul salonului. Părea preocupată doar de a trece în revistă mulţimea geamantanelor închise şi rânduite de-a lungul peretelui.
– Daruri? întrebă el mai mult pentru a-şi ascunde neliniştea.
Ivona nu răspunse. Se duse la bar şi-şi turnă un pahar de limonadă.
– Nu. Plec. Credeam că ai înţeles.
– Sigur că am înţeles, ce nu înţeleg sunt bagajele … Ai mai plecat şi altă dată, dar n-ai dus toata casa cu tine…
– Pentru că, de data asta nu plec în vizită, mă întorc acasă, pe termen lung…
– Întotdeauna am spus că acordarea unei pauze, într-o căsnicie, e stimulatoare. Acum, te rog să fii rezonabilă. Îmi cer iertare…

Ivona îl privea cu blâmdeţe, fără să rostească un cuvânt. Era prezentă, dar, ciudat, părea ascunsă de voaluri grele. Mihai trăia un sentiment ciudat: sentimentul că se află în faţa unei furtuni care-i va schimba viaţa pentru totdeauna, o va pierde pe Ivona. sentimentul era atât de puternic încât îl percepea ca pe o durere acută, de nesuportat. Această stare era cumva amplificată de faptul că, privind-o pe cea care îl va părăsi, cu siguranţă, era, în comparaţie cu Mona, mai atrăgătoare, mai femeie şi reuşea să fie senzuală fără a-şi pierde din eleganţă. Mai remarcă o calitate care-i aducea un plus de feminitate: seninătatea, liniştea aşternute pe chip, de parcă nu ea s-ar fi aflat în situaţia de a renunţa la o căsătorie pe care şi-o dorise. Nici urmă de disperare, de ranchiună, de reproş ori de spaimă, aşa cum se întâmplă adesea cu alte femei. Mihai nu se mai sătura privind-o. În sufletul lui era mândru de ea, o adora. În final, îşi suse: Ea, soţia mea, întruchipează imaginea unei vieţi ideale, într-un mediu ce-l depăşeşti pe cel casnic. O să lupt pentru a o aduce din nou lângă mine.

Şi dragostea ucide, roman, Corina Victoria Sein, 1995

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s