Şi dragostea ucide / 23 /


dr16

(…)

O jumătate de oră mai târziu, Cerna se pregătea să se despartă de orele fierbinţi ale după amiezii. Atotputernic şi blând, soarele domnea maiestuos peste străzile oraşului. Ici şi acolo, grupuri de copii păreau să înfrunte cu dispreţ absolut arşiţa, alergându-se unul pe celălalt. Spre orele serii, în curţile răcoroase, îngrijite, răsunau râsetele nelipsite şi antrenate în aprinse discuţii legate de evenimentele zilei. Din restaurante, prin câte o fereastră lăsată strategic deschisă, se revărsau în stradă acordurile melodioase ale vreunui vals sau tango. De la un grup la altul, se redacta cronica nescrisă a zilei:
Ţărăniştii pierduseră câteva portofolii în favoarea liberalilor, democraţii se băteau cu pumnul în piept şi învinuiau Guvernul de oportunism, nu se ştia care ţară îşi rechemase ambasadorul, prin cabinetele ministeriale mirosea a trădare, familia regală nu s-a hotărât încă unde-şi va petrece vara, într-o biserică, icoana Fecioarei Măriei asuda, iar picăturile erau de sânge…
Această veritabilă cronică vorbită nu zdruncina viaţa urbei, nu stârnea mai multă agitaţie şi vâlvă decât trecerea unei birje goale. În zilele plăcut călduroase, cum erau întotdeauna, aici, la Cerna, la sfârşitul primăverii, oraşul era interesat de tot ce se întâmplă, doar ca pură informaţie, fără să fie în vreun fel afectată acea agitaţie regeneratoare, specifică anotimpului. Conştient sau nu, aproape toată lumea ignora evenimentele politice, deşi le comenta. Bancurile, proaste sau nu, poveştile de dragoste, mai cu seamă cele care se terminau cu vreun scandal de proporţii, discuţiile despre fotbal, ecourile asasinării vreunei personalităţi ocupau toate spiritele. Dacă se întâmpla ca în discuţii să se comenteze iniţiativa sau activitatea vreunui deputat, cernăuţenii căscau, manifestându-şi în acest mod paşnic dezacordul, dar şi lehamitea: întotdeauna se găsea cineva să declare ritos: „nişte hoţi!”
Cam acestea erau preocupările majore, în derulare, în timp ce Helena, însoţită de Dragoş, îşi schimbă brusc intenţia de a merge la Cazino, aducându-şi aminte că avea o mulţime de obligaţii pe care le tot amâna. Iar această după-amiază părea să fie propice unor astfel de activităţi presante, plăcute. Într-un fel, având în vedere că magazinele oraşului rivalizau, cu sorţi de izbândă, cu marile magazine ale capitalei.
Se înţelege că Dragoş nu putea să refuze rugămintea Helenei. Cu atât mai mult cu cât întotdeauna însoţise femeile la cumpărături cu mare plăcere, niciodată nu considerase acest gen de activitatea ca pe o corvoadă.
Mai trebuie spus că proprietarii magazinelor, în acest sezon, bătuseră toate recordurile anterioare în materie de aprovizionare. Aşa se face că rafturile gemeau sub povara mărfurilor, iar vânzătorii se dovedeau mai mult decât amabili. Aceasta era părerea lui Dragoş. Helena însă, într-o dispoziţie de zile mari, dovedea apetit pentru critică: nimic nu era bun, de calitate, la un preţ acceptabil. Susţinea că negustorii se vorbiseră între ei şi jefuiau pe oricine le intra în magazin.
Cu toate că se arăta profund nemulţumită, Helena făcuse, continua să o facă, o mulţime de cumpărături.
După ce ieşiră din magazinul „Adela”, cu braţele încărcate de cutii pe care le puseră în maşină, pe canapeaua din spate, portbagajul fiind deja plin. Helena îşi exprimă dorinţa de a intra şi la bijuteria „Hermea”.
Nu aveau decât să traverseze strada.
Înainte de a se angaja în traversare, Helena îşi privi ceasul brăţară. Era aproape ora închiderii, aşa că, precipitată, îl trase pe Dragoş după ea.
– E târziu, trebuie să ajung şi la spital, să văd un prieten.
În magazin, o mulţime de vitrine-seif dispuse concentric. În sala de vânzare se mai aflau doi tineri, după toate aparenţele un cuplu.
Helena se uită în fugă şi absentă prin geamul gros al vitrinelor la obiectele expuse. Un observator întâmplător ar fi putut să tragă concluzia, văzând-o cum mergea, că intrase aici numai pentru a pierde timpul, pentru a depăşi o stare evident depresivă, supărătoare. Părea dezolată şi neliniştită. În faţa vitrinei din mijloc, unde străluceau podoabe din cele mai rafinate, avea aceeaşi privire golită de interes şi atracţie.
Dragoş, la câţiva paşi în urma ei, era aproape convins că vor ieşi de-aici fără să cumpere ceva.
Vizita Helenei nu trecu neobservată de către patronul magazinului: un armean de vârstă mijlocie, bogat şi mare artist în meseria lui. El părăsi cămăruţa din spatele sălii de vânzare şi veni să se ocupe personal de servirea clientei.
Helena şi Dragoş sunt conduşi într-un colţ amenajat pentru oaspeţii de vază: trei fotolii adânci, comode, îmbrăcate în catifea bordo, o măsuţă superbă, executată, toată, în cristal, câteva plante exotice. Aici aduse bijutierul piesele lui de valoare: brăţări şi coliere din platină, inele lucrate în aur alb. Era de invidiat plăcerea cu care Helena lua aceste adevărate opere de artă în mână şi le cerceta, lăsând să se vadă cât de adânc o impresiona atingerea lor.
Bijutierul, la rândul lui, era emoţionat, depăşindu-şi condiţia de negustor şi intrând perfect în pielea unui artist rare trăia emoţiile vernisării lucrărilor expuse.
În cele din urmă, Helena se opri asupra unei garnituri complete din platină, a cărei valoare, când fu anunţată în cel mai simplu mod, îi produse lui Dragoş un fior. Helena ceru să i se aşeze bijuteriile într-o superbă casetă din aur masiv, în care erau încrustata pietre preţioase şi care beneficia de un sistem de închidere sofisticat. Ochii Helenei descoperiseră într-o vitrină o pereche de cercei cu două diamante ca două lacrimi; îi cumpăra şi pe aceia.
În sfârşit, urmaţi din aproape de armeanul îndatoritor şi numai zâmbet, ieşiră din magazin. (…)

Şi dragostea ucide, roman, Corina Victoria Sein 1995

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s