Şi dragostea ucide / 9 /


si dragostea

(…)

Luna noiembrie debutase cu zile calme, frumoase.
Nici această zi de sâmbătă nu făcea excepţie. Cel puţin în prima ei parte.
Ivona ceru să i se servească ceaiul pe terasă.
Respira cu plăcere briza călduţă ce împrăştia parfumul pădurilor de brad peste întinderea oraşului.
Parcul era acum pustiu.
Oaspeţii, care cu câteva ore mai devreme îl umpluseră cu veselia lor, plecaseră.
Ca la fiecare sfârşit de săptămână, ea intenţiona să petreacă restul zilei într-o strictă singurătate, ocazie cu care, zicea ea, realiza punerea de acord cu sine şi împăcarea cu restul lumii.
Aroma ceaiului îi incita simţurile. Nevoia de a face ceva pune stăpânire sigură pe toată fiinţa ei. Uşoara stare de exaltare era justificată şi prin schimbarea bruscă a vremii.
Superba zi de toamnă, ale cărei culori de miere îndemnau la meditaţie,  sfârşise prin a-şi schimba faţa luminoasă cu un chip înnegurat, crispat şi aproape hidos.

Atmosfera părea încărcată.
Ivona hotărî să se retragă în bibliotecă. Aici, însă, după ce-şi alese o carte, constată că era prea rece. Trecu în odăiţa de lângă bibliotecă. O încăpere căreia bunica ei îi spunea birou. Ivonei îi plăcea, încă din copilărie, să se retragă aici. N-a încercat niciodată să afle care dintre ai familiei folosise camera drept birou. Ceea ce o atrăgeau în acest loc erau o sumedenie de mobile căzute în dizgraţie fără a fi deteriorate şi pentru care simţea un soi de compasiune; expulzarea lor din saloane şi dormitoare i s-a părut atunci, i se pare şi acum, injustă. Misterul acestei încăperi era întreţinut şi de existenţa unei uşi ce dădea pe o terasă care fusese, cine ştie când, zidită. Ferestrele acoperite veşnic cu draperii groase sporeau la rândul lor ciudăţenia odăii ocolită de ceilalţi membrii ai familiei. Aici ardea în permanenţă un bec.
Instalată comod într-un fotoliu, Ivona citea. Mai bine zis încerca să citească, dar cu nici un chip nu reuşea să intre în atmosfera cărţii. Ar fi vrut să i se întâmple ceva nou, ceva neprevăzut, înviorător care s-o facă să uite de vremea mohorâtă ce luase locul superbei dimineţi de noiembrie, să-i alunge sentimentul de frustrare ce i se cuibărea în suflet.
Uşa de la intrare, rămasă pesemne deschisă, fu trântită cu zgomot. Puţin mai târziu, Ivona simţi prezenţa cuiva străin. Sosise un oaspete neaşteptat. Un oaspete care nu părea obişnuit cu topografia casei, dar care părea curios şi hotărât să cerceteze în amănunt totul. Îl auzi umblând prin salon, prin bibliotecă, apoi urcând scara. La etaj erau mai multe camere, toate zugrăvite în albastru. Intrusul zăbovi mai mult la mansardă: o încăpere uriaşă, boltită care, deşi mai bine luminată decât oricare altă cameră a casei, Ivonei i se păruse dintotdeauna bizară, pustie şi plină de nelinişte. Faptul că musafirul zăbovea în acel spaţiu îi aducea un amestec de emoţii şi trăia un sentiment confuz. Era ca şi cum, deşi nu aproba obrăznicia oaspetelui de a colinda casa, de parcă îi aparţinea, suferea, regreta pentru că nu participa la acea insolită inspecţie. Nu-i plăceau deloc gândurile. Aşa că se apropie de fereastră şi ridică un colţ al draperiei.
Ploua. Îşi aminti că era toamnă iar toamna părea un îndemn violent şi insistent la meditaţie. Nu dădu însă importanţă jocurilor viclene ale cosmosului. Lasă să cadă draperia, făcu abstracţie de prezenţa străinului şi se întoarse la paginile cărţii, hotărâtă să-şi adune mintea, să n-o mai lase să rătăcească, vagaboandă. Exerciţiul bine stăpânit dădea rezultate admirabile asupra psihicului: un fel de Yoga autohton; poruncea minţii să avanseze, să se oprească, să se retragă la comandă. În clipa aceea îi dăduse ordin să meargă în pas de voie doar pe solul nisipos al naraţiunii ce i-l punea la îndemână cartea. Auzi însă un pas care nu era al minţii ei. Persoana, care-şi permitea să o tulbure în continuare şi care îşi luase libertatea de a se familiariza mai întâi cu casa, coborâse de la mansardă şi se mişca prin bibliotecă. Tocmai se pregătea să tragă de şnurul soneriei, pentru a o chema pe fata în casă, când uşa se deschise şi în pragul ei apăru un bărbat deosebit de chipeş. O privea cu o încântare neascunsă.
– Aici se retrage o tânără pe o vreme ca asta?
Ivona continua să-i observe chipul cu trăsături aproape perfecte, liniile drepte, ochii de un căprui vioi.
– Stai aici întotdeauna? reformulează bărbatul întrebarea şi se uita la aspectul de magazie al încăperii.
– Nu şi atunci când îmi cade cineva pe cap, spuse Ivona ridicându-se şi îl invită s-o urmeze. Ajunsă în salon se întoarse spre musafir cu un aer evident întrebător.
– Am văzut o mulţime de camere frumoase…
– Aţi venit să vizitaţi casa? Vocea Ivonei era ironică.
– Nu! veni răspunsul răspicat. Am venit din curiozitate…
Ochii Ivonei scăpărară dur. Bărbatul însă nu-i lăsă timp.
– Eşti sora prietenului meu?
– Da, sunt sora cuiva. Nu cred că eşti prietenul fratelui meu, zise ea şi, pentru că se simţea uşor obosită, se aşeză într-un fotoliu, făcând semn bărbatului să ia şi el loc pe canapea. El însă păru să nu fi observat gestul ei.
– Dragoş Stanciu este cu totul de altă părere, mă consideră cel mai bun prieten… mă numesc Mihai Orleanu! (…)

din romanul Şi dragostea ucide, Corina Victoria Seim 1995

Anunțuri

Un comentariu la “Şi dragostea ucide / 9 /

  1. Un pasaj tulburator de viu.
    S-ar zice ca autoarea stapaneste cu mana sigura, culmile si abisurile spiritului.
    Pe parcursul lecturii, frumusetea impetuoasa a licentelor, m-a purtat cu farmec si eleganta, prin meandrele sinuoase ale viului.
    Am simtit nevoia sa o cuprind pe Ivona de umeri si apropiind-o tandru de bustul meu, sa-i soptesc fierbinte:
    –”fata misterioasa ce ai de gand cu mine?
    Onu

    Apreciază

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s