Portretul unui scriitor… cu umor


Apocalipsa
Doamne, unde‑ai să‑l pui pe Emil Şain, scriitorul,
Care‑a visat să spună măcar o dată, o singură dată, adevărul,
Dar l‑ai obligat mereu să‑şi ţină gura,
Nimeni să nu ştie ce‑i în sufletul lui.
Nu s‑a revoltat. S‑a mulţumit cu un zâmbet dulce, ca otrava fină,
Minţindu‑se că nu este îndrăgostit de cea mai suavă făptură,
Pe care ai creat‑o anume pentru el.
L‑ai torturat, Doamne, fără pic de milă,
Arătându-i-o zi de zi şi refuzându‑i‑o noapte de noapte,
Făcându‑l să o iubească sute de ani sau poate mai mult în fiecare clipă!
I‑ai strecurat în nări răsuflarea ei aţâţătoare,
Mirosul unui trup de frăgezimea spicului verde de grâu… 
Şi i‑ai luat vederea. Să bâjbâie în preajma ei,
Să‑i sară inima din piept de dragoste,
Fără să poată să‑i spună un cuvânt de iubire.
Să o atingă ca un frate, ca un admirator,
Niciodată, niciodată ca un iubit.
L‑ai umilit. I‑ai arătat de timpuriu
„Zăpezile în flăcări” şi urmele paşilor ei avântaţi
Pe suişul unui munte tot mai înalt…
S‑a căţărat, s‑a ridicat 
Deasupra tuturor alor săi,
Deasupra pădurilor, deasupra norilor, deasupra zărilor înstelate,
Sus, foarte sus 
Pe sub poalele POEZIEI…
Cu mâinile însângerate, cu gura uscată,
Pe sub poalele învolburate ale POEZIEI…
Doamne, lasă‑l acolo!

 

Mirela‑Ioana Borchin

 

Din volumul In memoriam Lacrima s-a întors la stea, Emil Şain, Ed. Excelsior Art, 2013

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s