Coroane


 1. Coroana regelui  României, confecţionată din oţelul unui tun capturat de la turci în timpul războiului de independenţă (ruso-turc, 1877,n.n.), fusese dintr-o greşeală de fabricaţie mai mare decât măsura unui cap omenesc şi s-a executat alta, cu care au fost încoronaţi Carol I şi Ferdinand I. Nu se ştie prin ce împrejurări prima coroană a intrat în posesia principelui Nicolae, fratele lui Carol al II-lea (care va spune regelui:) „ Adevărata coroană de oţel n-o ai tu. O am eu şi mi-o pun pe cap ca să văd cum arată un rege.”    Argetoianu clarifică situaţia moştenitorilor: Carol şi Elisabeta sunt (copii) ai lui Ferdinand, Marioara şi Nicolae – dubioşi, Ileana e a lui Barbu Ştirbey. Afirmaţia şochează Bucureştii, ciudat, singura capitală din lume cu nume la plural.

 2.Conflictul ungaro-român, provocat, spun unii autori, de „iudeo-masonul comunist Bela Kun care, sprijinit de Lenin, caută să extindă comunismul în Europa Centrală”…Guvernul revoluţionar ungar, pilotat de Bela Kun a luat ca primă măsură eliberarea puşcăriilor, apoi a oferit coroana Sfântului Ştefan unei case de licitaţii din Viena, care a pornit strigarea de 100.000 de franci. (Posibil; oricum, coroana primului rege creştin maghiar a fost restituită de SUA, nu de mult, n.n.). Atunci când executivul a silit o divizie franceză aflată la Budapesta să depună armele, aliaţii au hotărât o acţiune concertată asupra Ungariei, cu trupe franceze, româneşti şi sârbeşti.  Era deja prea târziu, căci cunoscând prin spionii iudeo-masoni dispozitivul exact al trupelor româneşti, ungurii au trecut Tisa…Kun s-a grăbit pentru ca recolta de dincolo de Tisa să nu fie culeasă (de cine? n.n.), nemaiaşteptând atacul plănuit de Lenin la dreapta Nistrului, care ar fi prins România în cleşte. Norocul românesc, pripeala lui Kuhn. Cine ştie, atacul leninist ne-ar fi schimbat istoria. Contraatacul românesc, şi probabil nu numai, are succes, „iudeo-masonul” fugind, fiind apoi arestat, dar evadează şi ajunge, în Rusia.  A fost executat din ordinul lui Stalin, la vremea în care revoluţia îşi devora fiii. În timp ce la Budapesta s-a instalat un guvern pur socialist, condus de Iulius Peydl,  400 de călăreţi cu doar două tunuri, în frunte cu generalul Rusescu  au intrat în Budapesta…S-a dus generalul la Consiliul de Miniştri, a pus ceasul pe masă şi a somat: “ Dacă într-un sfert de oră nu încetaţi tratativele, artileria mea va bombarda oraşul”. Era vorba cele două tunuri…Ostilităţile militare au încetat o dată cu intrarea românilor în Budapesta, prinţul Carol fiind surghiunit din ordinul tatălui său la castelul Goedeli din Ungaria.

            (Informaţii din cărţile lui P.Dogaru şi E.Radzinschi)

 

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s