Poetul incomod


    Unii comentatori au socotit că mare parte din opera de ziarist a lui Eminescu este un afront adus naţiunii, românităţii; nimic mai greşit. Este poetul incisiv, coroziv, adresantul fiind însă mare parte din administraţia ţării. Interpretările tendenţioase la adresa acestui aspect al operei eminesciene pare mai degrabă o reminiscenţă din gândirea noastră socialistă, când demnitarii nu suportau criticile:  „Dai în mine, dai în fabrici şi uzine!” Din păcate, şi unii demnitari de azi privesc la fel de duşmănos atitudinile presei faţă de nerealizările aleşilor ţării.   Dar să mai citez din opera politică eminesciană, apărută la Editura Litera-Chişinău în 1997, volumul „Între Scyla şi Caribda”.  Aşadar, conform administraţiei bucureştene, românii din Austro-Ungaria erau consideraţi „străini”: „…ţăranul român, acelaşi pretutindeni între Nistru şi Tisa, e…străin…de origine română! Străin de origine română era, după maniera d-lui S., însuşi Bogdan, întemeietorul Moldovei, pentru că, părăsind vasalitatea în fruntea poporului său, fondase un stat neatârnat, alături cu Ungaria? Străin de origine română a fost Alexandru Basarab, care a înfrânt pe regele Carol Robert şi toţi acei pe care mater parens, muma născătoare a neamului românesc, Transilvania, i-a revărsat în şesul Dunării, pentru a crea moştenirea neamului latin de lângă Dunăre. Şi Bogdan şi Radu Negru au ieşit fără paşaport de emigrare de sub dominaţia străină, pentru că preferau libertatea lor de conştiinţă dependenţei de coroana Sf. Ştefan, şi străini de origine română au creat România pe teritorii ce fuseseră ocupate de Changanii cumanilor şi hoarda nogailor. Ar însemna a nu cunoaşte istoria noastră pentru a ignora fenomenul constant al reîmprospătării etnice a ţării noastre de către elementele munţilor noştri şi ai celor ardeleni, pentru a nu şti că Basarabii chiar au devenit cu familiile în Banat, şi moldovenii din Maramureş.”    La trecerea Bucovinei de Nord în proprietatea Austriei, Eminescu opiniază:  „Urmele au dovedit că dacă s-ar fi cerut ca întreaga Moldovă să intre sub stăpânirea Casei de Austria, ţăranul moldovean ar fi primit cu vie mulţumire şi cu deplină încredere noua stăpânire. Curtea din Viena era foarte populară în ţările de la răsărit. O dovadă este migraţiunea, care după pacea de la Carlovăţ se porneşte înspre ţările de la răsărit ale împărăţiei Habsburgilor… Cu deosebire moldoveni şi munteni se mută mereu în Ardeal, în Banatul Timişoarei. Oierii mocani rămân cu îndărătnicie sub stăpânire nemţească, fiindcă ea poartă grijă de dânşii şi-i ocroteşte faţă cu companiile de exploatare din ţările româneşti. Românii se mutau fără astâmpăr, de la un loc la altul. Împăratul Iosif II îi numeşte populaţie pribeagă şi nestatornică. Moldoveanul ori munteanul  trec în Ardeal şi se aşează la câmpie, trec în Banatul Timişoarei şi în Ţara Ungurească. Cea mai mare parte a satelor din Banat sunt olteni, munteni şi moţi. Migraţiunea era o trebuinţă socială, românii nu migrau de bună voie, ci erau siliţi să migreze şi că migraţiunea nu era făcută cu dinadinsul, ci REZULTA DIN STAREA ECONOMICĂ A POPULAŢIUNII.”  Un prolog pentru imigrările spre Occident de astăzi? La „starea economică”  se mai adaugă, în vremurile noastre şi îndreptăţite pretexte politice.

Lucian Bureriu

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s