Politicieni de mucava


MOTO

– Să scăpăm de criză, propun o măsură:

   Să‑i impozităm pe toţi, pe cei care fură.

– Eu aş face‑o grabnic, rapid, cu plăcere!

   Dar mi‑e imposibil… Hoţii‑s la putere

 

Salutare, viaţă nouă

Salutare, viaţă nouă!

Te salut cu plecăciune,

Tu ce dai clipelor noastre,

Fapte rele, fapte bune.

 

Ne dai tot amarul vieţii,

Învelit în vorbe dulci,

Ne promiţi marea cu sarea…

Ne dai sarea şi te duci…

 

Te salut, democraţie!

Cu ideologia ta,

Ne dai miere de albine,

Să avem pentru‑o măsea.

 

Ne dai şi minciuni, speranţe,

Nopţi de vis, zile senine,

Tu înfuleci cât se poate

Şi ne spui: „să trăiţi bine”!

 

Salve, presă democrată,

Tu, ce dai în oameni răi,

Tu, ce spui doar adevărul

Dictat de magnaţii tăi!

 

Tu, ce promovezi iubirea

Şi‑i aperi pe cetăţeni,

Iar urechea stângă‑i ţintă

Numai pentru Cotroceni…

 

Căci de‑acolo bate vântul,

Venind ca o vijelie,

Viaţa bună ce am dus‑o,

Viaţa bună ce‑o să fie…

 

Te salut, Guvern de slană,

Ce arzi ca o vâlvătaie,

Tu, guvern frumos ca spicul,

Mai precis – guvern de paie!

 

Ne trimiţi pe toţi acasă,

În şomaj, că schema‑i tare…

Voi să roadeţi la ciolane…

Noi flămânzi cu gura mare.

 

Salutăm şi Parlamentul,

Dar c‑un timbru mai intim,

Nu cumva să facem gafa

Şi din somn să îl trezim!

 

Tu, Justiţie română,

Fără tată, fără mamă,

Noi îţi dăm salut de frate,

Iar tu nu ne bagi în seamă…

 

Tu lupţi pentru mari salarii,

Nu primeşti mită deloc,

De corupătorii ţării,

Cum se vede, nu ai loc!

 

Salutare, Stat de drept,

Tu, cu‑a ta democraţie,

Unora le‑ai dat averi,

Nouă numai sărăcie…

 

Ce‑o purtăm cu noi oriunde,

Fie bună, fie rea,

Prin întreaga Europă,

Ţanţoşi defilăm cu ea…

 

Şi îşi spun europenii;

„Mă, ai dracului românii,

Pentru un ciolan‑jumate

Se mănâncă precum câinii!”

 

Ţara mea – langoş cu brânză

Ţara mea – dulce iubire,

Muză pentru Grigorescu

Şi lăsată moştenire

De Nicolae Ceauşescu!

 

Mândră ţară şi bogată,

Ilustrată pe o pânză,

Tu, ce arătai odată

Ca un langoş plin cu brânză…

 

Ţara mea, langoş cu brânză,

Hoţii din oraş şi sate

N‑au gustat numai ca omul,

Au mâncat pe săturate.

 

Din impozite şi taxe,

Şi‑au făcut maşini şi vile,

Bani grămezi, în bănci străine…

Graşi de‑o sută zece kile…

 

Impozitul forfetar

Are‑un singur adevăr;

Să ne tundeţi, fără milă,

Chiar şi pe cei fără păr…

 

Iar legea retrocedării,

Cum a spus odată Tucă,

N‑a fost langoş pentru voi

Ci un cozonac cu nucă!

 

Cu legea privatizării,

Voi aţi cam făcut‑o lată;

N‑a fost un langoş cu brânză,

Ci un tort cu ciocolată!

 

Ţara mea – langoş cu brânză,

Brânză grasă şi gustoasă,

Mai muşcă din tine hoţii,

Pân’ te gată, nu se lasă!

 

Langoş a fost şi petrolul,

L‑au devorat fără ruşine,

Flota ţării‑au înecat‑o,

La fel fabrici şi uzine…

 

O, ţara mea – langoş cu brânză,

Ce‑ai fost şi ce‑ai ajuns acum,

Oamenii tăi buni şi harnici,

Prin ţări străine‑s tot pe drum!

 

Umblă teleleu românul,

Aşa cum s‑a spus odată,

A ajuns ca să cerşească,

Ruşinat… din poartă‑n poartă!

 

Ţara mea – langoş cu brânză,

Te haliră mafioţii,

Toţi şnapanii, derbedeii,

Lacomii – sforarii, hoţii…

 

Din ograda scumpă‑a ţării,

Au golit până şi stupii,

Au mâncat averea ţării,

Nu ca porcii, ci ca lupii!

 

Ţara mea fără lumină,

Fără gaze şi petrol,

Ieri ai fost o traistă plină,

Astăzi eşti cu fundul gol…

 

Te‑au cântat poeţii vremii,

Dulce plai, sfânt românesc,

Azi, în loc de osanale,

Barzii ţării te jelesc!

 

Ţara mea – langoş cu brânză,

Criza leului te‑omoară,

Iar cei mari, în loc de spijin,

Tot mai jos azi te coboară…

 

Nu le pasă azi de tine,

După ei – doar foc şi pară,

Bogăţia şterpelită

Au scos‑o demult din ţară.

 

Noi, cei mulţi, ce ducem greul,

Noi, cei care‑mpingem carul,

Din al ţării langoş, iată:

Nouă ne‑a rămas mărarul…

 

Asta e ţara lui peşte

Te fură hoţu‑n plină zi,

Poliţistul îl păzeşte;

Ei au o colaborare

Asta e ţara lui… peşte!

 

La o adică, banditul,

De faci gură, te plezneşte,

Şi tot hoţu‑i cu „dreptatea…”

Asta e ţara lui… peşte!

 

Şi‑a lăsat nevasta‑acasă,

Cu patru copii, fireşte,

Se distrează cu o alta…

Asta e ţara lui… peşte!

 

Iar justiţia română

Nici măcar nu‑l urmăreşte,

Fiecare‑şi face‑o lege,

Asta e ţara lui… peşte!

 

Eu îi dau în cap lui Gheorghe,

Fiindcă mi‑a furat un cleşte,

El îmi rupe gardul casei…

Asta e ţara lui… peşte!

 

Mare ştab la primărie;

Ia ce inima‑i pofteşte.

Ia terenuri chiar şi case…

Asta e ţara lui …peşte!

 

Domn’ ministru e domn mare,

Până‑ajunge sus, zâmbeşte,

După‑aceea‑i ca lămâia…

Asta e ţara lui… peşte!

 

Mincinoşii şi tâlharii.

Azi la noi trăiesc regeşte,

Cel cinstit moare de foame…

Asta e ţara lui… peşte!

 

Vânzătorul de iluzii

 

Sunt vânzătorul de speranţe,

Şi de iluzii‑nşelătoare‑n carte

Iluzii roz, iluzii mov,

Iluzii ruginii, deşarte…

 

Vă vând minciuni, vă vând gogoşi,

Gargară‑n orice cuvântare,

Vă vând baloane de săpun

Şi sunt puternic şi sunt mare…

 

Ca demagog, vând în alegeri,

Cu mici şi bere le combin,

Ca după cinci ani, când pleca‑voi,

Să plec cu geamantanul plin…

 

Promisiuni? Vă vând o tonă…

Şi vorbe fără‑acoperire,

Vă vând ce inima vă cere

Şi cât încape fericire…

 

Dacă‑i nevoie, vă dau luna

Şi stelele în plină zi,

Pe străzi va curge numai miere,

Serviţi din ea fără‑a plăti…

 

Vând castraveţi la grădinari,

Vopsea în loc de farduri,

Îmi vând colegul de partid

Şi cioara de pe garduri…

 

Sunt vânzătorul de speranţe

Şi de iluzii‑scrise‑n carte,

Iluzii roz, iluzii mov,

Iluzii ruginii…, deşarte!

 

Iubiri pierdute

 

Pe Pamela am pierdut‑o.

Cum, de ce? Nu mi‑am dat seama,

Cert e că eu mi‑am dorit‑o,

Însă nu a vrut‑o… mama.

 

Am pierdut‑o şi pe Mary,

Să mă mut, eu eram gata,

Însă a fost prea vopsită

Şi nu i‑a plăcut lu’ tata.

 

O pierdui şi pe Roxana,

Chiar de‑a fost de‑acord tăticu’,

Însă prea sărea pârleazul

Şi s‑a‑mpotrivit bunicu’.

 

Când să mă însor cu Ioana,

Să vezi altă dandana,

Foc se supără bunica

Şi‑am rămas şi fără ea…

 

Cele patru şi‑alte dive,

Se îndrăgosteau de mine,

Nu că‑aş fi eu mare fante,

Sau bărbatul cel mai bine…

 

Au aflat, nu ştiu de unde,

Că stau prost cu „judecata”,

Dar că am o… calitate;

Sunt un jude de bani gata…

 

Foto model

 

Eu te‑am sunat, iubita mea,

Şi îţi dau înştiinţare

Că s‑a topit iubirea mea

Ca şi o lumânare.

 

M‑am plictisit să tot aud

De marea‑ţi frumuseţe

Şi că pozezi cu sânii goi,

Acum la bătrâneţe.

 

Săptămânal să tot apari,

Prin pagini cunoscute,

Toţi bărbaţii să te‑admire,

Chiar poza să‑ţi sărute…

 

M‑am săturat de fiţe,

De figurile‑ţi de divă,

Să te combini cu tinerei

Ca o primitivă…

 

Eşti fiţoasă, asta eşti,

Şi termin azi cu tine,

Mă‑ntorc lângă Adeline,

Şi‑am s‑o duc mai bine!

 

Adio, deci, perverso,

Rămâi, rămâi cu bine,

Rămâi tu cu Romică,

Iar eu cu Adeline.

 

Rămâi în colţ de stradă,

Acolo e de tine,

Iar eu, pe Dorobanţi, de mâine,

„Lucrez cu Adeline…”

 

Modernism şi democraţie

Tot ce‑i modern în viaţă,

La nebunie‑mi place,

Şi strigătul iubirii,

Ce‑n ţăndări se desface.

 

Modern e în tramvaie

Când fata‑i stă în poală,

Cu sânul stâng afară,

Ba alteori e goală.

 

Se pupă‑n văzul lumii,

De nimeni nu le pasă…

N‑au compostat biletul,

N‑au şapte ani de‑acasă…

 

Tot ce‑i modern îmi place,

Îmi place şi subscriu,

În discoteci mă zbengui,

Sunt calul bidiviu…

 

Democraţia‑i nouă,

Îmi place şi‑o iubesc;

Te mint, te fur pe tine

Şi mă‑mbogăţesc.

 

Tot ce‑i modern îmi place,

Şi marea, munţii‑nalţi,

Azi îi înşel pe unii,

Mâine la rând vin alţi’…

 

Iubesc democraţia,

O strâng bine‑ntre dinţi,

Păcat însă că n‑are,

Nu are bunul simţ!

 

În plus, democraţia

Ne dă s‑avem de toate;

Femei la orice oră,

Droguri pe săturate…

 

Şi poeţii trec prin criz

 

Un poet, ca toţi poeţii,

Se strecura prin viaţă‑ncetişor,

Să supravieţuiască crizei,

Scria reclame şi scria umor…

 

Scria orice – să nu‑i taie lumina,

Să plătească apa şi chiria,

Scria sloganuri electorale,

Mai bune chiar ca poezia…

 

Scria orice, dar totul la comandă,

Scria fără de nicio analiză,

Scria sloganuri mincinoase,

Scria poetul – să scape de criză…

 

De când poetul scrie de‑al de astea –

Lozinci, reclame ce răsună,

Şi‑a dat‑o pe politică parşivă,

El nu mai scrie poezie bună…

 

Sărman poet, cu burta plină,

Scăpaşi de criză, evident,

Dar cititorii tăi te suspectează

De‑o altă criză… de talent!

 

Priviţi‑mă, am vesta descheiată

 

Priviţi‑mă, am vesta descheiată,

Cămaşa gri, cravata colorată,

Pantofii bej, un bej foarte murdar;

Sunt sexy rău, un viitor primar!

 

Vreau fetele din satul meu

Să mă admire ca pe‑un zeu,

Să dea buluc, năvală peste mine

Şi să exclame toate: „E‑un tip bine!”

 

„E bine tipul, exclamă şi Nona,

Unde mai pui că‑şi dă şi cu Rexona…”

Priviţi‑mă, am vesta descheiată,

Cămaşă gri, cravată colorată,

 

Şi praf le fac pe cele divorţate

Ce fac plimbări aproape dezbrăcate.

Că şi la ţară, azi e colosal,

E libertate ca pe litoral…

 

Acolo unde‑am fost eu, cu‑n beanveu luxos.

M‑am dus cu el, ca vântul, şi am venit pe jos…

Fetele‑s frumoase şi au nişte bichini

Sunt numai silicoane – dar banii sunt puţini…

 

La mine, în comună, ca viitor primar,

Vin fetele cu sarme şi‑o sticlă de Cotnari,

Iar eu, ca domnu, cu vesta descheiată,

Ce duc o viaţă sexi, minunată.

 

Le angajez pe toate, la primăria mea!

Pe una, cea mai sexy, o fac stea de cinema…

Iar când cu primăria voi termina‑ntr‑un fel,

Deschid, chiar lângă şcoală, un…

luminos bordel!

 

Mândra mea fără patine,

iar alunecă spre mine

 

Când veni mândra la mine,

Avea doar o fustă creaţă,

O pereche de sandale cârpite‑n vârf

C‑un fir de aţă…

 

Şi veni mândra la mine

C‑o bluziţă de naylon,

Cizmuliţe fără tocuri,

Tălpuite cu carton…

 

Dar de când mândra‑i la mine,

Are absolut ce vrea,

Are şi maşini la scară,

Are şi pe‑altcineva…

 

Astăzi, dacă‑o vezi pe mândra,

Cu cercei cât Ursa Mare

Şi poşeta a la Udrea,

Cu Versace în picioare…

 

Iarna, mândra mea‑i la munte,

Pe zăpezi se dă cu schiuri,

Vara, pe nisip la mare,

La TV dă interviuri…

 

A venit mândra la mine,

Numai lacrimi şi suspine,

Şi‑a plecat cu altu’ chipeş,

Cu vreo patru tiruri pline…

 

A plecat, s‑a dus mândruţa,

Mi s‑a dus „dulcea copilă”,

Luând cu ea trei limuzine,

Cu şofer… şi‑n plus o vilă.

 

Şi de‑o fi cumva să fie,

Mândra să se reîntoarcă,

N‑o mai las, ca altă dată,

De avere să mă stoarcă…

 

N‑o mai las la interviuri,

Să‑şi arate colierul,

O ţin pe fundul piscinei,

Să nu dea de ea şoferul…

 

Numai eu să ştiu, că mândra‑i

În piscina de sub scară;

O ţin toată iarna‑acolo

Şi o scot la primăvară.

 

O voi duce pe mândruţa

La local „modernizat”,

Să câştige bani cu fundul…

La bordel legalizat!

 

Să recuperez o parte

Din inele şi cercei.

N‑o să îmi mai scape mândra…

Am să fiu – peştele ei!

 

Bătăuşii

 

Nişte golani cu haine ponosite,

Pe stradă s‑au luat de mine,

Le‑am dat şi bani, ţigări şi o brichetă,

Tot ce‑am avut, dar tot nu a fost bine…

 

Unul mi‑a dat două picioare‑n fund,

Altul – trei pumni puternici în figură,

Apoi, m‑au tăvălit pe trotuar,

Scoţându‑mi şi trei dinţi din gură.

 

Un cetăţean, om cumsecade,

Poliţia a anunţat,

Pân’ s‑ajungă ei la locul faptei,

Golanii s‑au evaporat.

 

În sfârşit, la locul cu pricina,

Sosi un „mare” poliţist,

Ce în problemele stradale

Era, se spune, un specialist…

 

„– Vinovatul cel mai mare,

Eşti tu! – şi mă arătă pe mine –,

Înainte de a te duce cu salvarea la spital,

Eu aici, pe loc, amice,

Îţi trag un proces verbal…”

 

„ – Dar el e nevinovat!”

Un martor a‑ncercat să spună,

– „Tu dacă mai scoţi o vorbă,

Am să‑ţi pun brăţări la mână!”

 

Şi, astfel, epopeea străzii,

S‑a terminat, deci, aplaudaţi,

Că eu sunt tăvălitul ăla,

Şi bătut, şi banii luaţi!

 

P.S.

Se zice că domnul poliţist

I‑a prins pe bătăuşi în bar,

Şi drept pedeapsă, el le‑a cerut

Să dea un vin de Cotnar!

 

Alergători de cursă lungă

 

Alergăm din ceaţă,

Alergăm din ploi,

Alergăm din vise,

Alergăm din noi.

 

Alergăm din noapte,

Alergăm spre zi,

Sperând că‑ntâlni‑vom

Val de bucurii…

 

Dar s‑a dus speranţa,

Nu a fost să fie,

Întâlnim tristeţe

Şi numai sărăcie…

 

Alergăm prin parcuri

Şi pe bulevarde,

Să căutăm lumina

Din noi – care arde.

 

Alergăm în viaţă,

Ca nişte ogari,

Pentru‑o pâine neagră,

Hălci de carne mari…

 

Alergăm la vale,

Alergăm la deal,

Alergăm prin foame…

Alergăm la bal…

 

Viaţa e o cursă

De alergători,

Rătăcim în gânduri,

Rătăcim prin nori…

 

Alergăm întruna

Şi nu stăm pe loc,

Anii tinereţii

Ne dau mult noroc.

 

Şi prin cimitire,

Prieteni conducând,

Chiar ştiind că mâine,

Ajungem la rând…

 

Alergăm prin toamne,

Şi prin primăveri,

Iernile trecute

Zicem c‑au fost ieri!

 

Alergăm în viaţă,

Ca după un fiu,

Crezând c‑o să vină,

Însă‑i prea târziu…

 

Alergăm din ceaţă,

Alergăm din ploi,

Alergăm din vise,

Alergăm din noi.

 

Mi‑e dor de‑o nouă aventură

 

Mi‑e dor de‑o aventură nouă,

Să mă‑ntâlnesc ca‑n vremuri de demult…

Ea să‑mi vorbească vrute şi nevrute,

Eu s‑o privesc, să n‑o ascult…

Ea, în secret, să vină la‑ntâlnire,

Să nu dea soţul cumva peste noi,

Ori buna mea nevastă să afle,

Să iasă cu scandal şi tărăboi…

S‑o văd cum tremurând îşi bea cafeaua,

Ori temător ea soarbe din coniac,

Iar după patru, cinci sute de grame,

Ne este dor şi gândul la „ogeac”…

Frumoase vremuri, clipe fericite,

Nostalgice‑amintiri de neuitat…

Ea măritată şi cuminte‑acasă,

Eu însurat… şi totuşi am scăpat.

De aventuri îmi este dor şi‑acuma,

Şi dac‑ar fi să prind câte ceva,

Vă întreb, prieteni buni, cei ca şi mine,

Vă rog să‑mi spuneţi

Ce să fac?

 

Vis spulberat

 

Şi visam, visam, visam

La o fată delicată

S‑aibă buze senzuale,

Bani în bănci, cât mai bogată,

Şi picioare lungi să aibă

Trupul tras ca prin inel

S‑aibă tatuaje multe,

Părul blond cât mai rebel…

Şi visam, visam, visam

La una siliconată,

Şi‑am găsit‑o la un bar,

Dar mi‑a zis că‑i măritată…

Dar nu e nicio problemă,

Ea mă ia şi de bărbat,

Dacă îmi va merge bine

Şi dacă sunt mai bogat.

 

Moftangii şi hahalere

 

Ţară, politicieni,

Parlament, ori Cotroceni,

Ministere, D.N.A, S.R.I etcetera… etcetera…

Ştabi, moguli, bine făcuţi,

În hoţii neîntrecuţi,

Luptă, se zbat pentru noi,

Să ne scoată din noroi,

Şi ne‑au scos, e‑adevărat,

Băgându‑ne în… rahat!

Ţara mea cu fraţi şi veri

Şi cu tot mai mulţi şomeri,

Ţara mea cu veri şi fraţi,

Şi disponibilizaţi,

Aruncaţi în voia sorţii,

Ca să strige‑n faţa porţii:

„Hoţii, hoţii ne‑au minţit,

I‑am votat, ne‑au păcălit!”

Ei găsiră‑un antidot,

Durându‑i în fund şi‑n cot…

Te iubesc, ţară bogată,

De moguli acaparată,

Ţară mândră şi frumoasă,

Te cosiră fără… coasă,

Ţi‑au ras munţii şi câmpia,

Şapca, basca, pălăria…

Pantalonii de un pol

Şi‑ai rămas cu fundul gol.

Ţară dulce, dulce ţară,

De ce cu noi eşti amară

Iar celor din S.R.I.

Şi‑altora… doar bucurii?

Le dai clipe fericite

Pensii mari şi „nesimţite”,

„Nesimţiţi” nu‑s numai ei,

Nesimţiţi sunt şi acei

„Domnii” ăia de le dau

Şi deştepţii ce le iau…

Slugi supuse, credincioase,

Şi sforari ce rod la oase…

Ţară scumpă, cu scumpiri

Şi cu falnice‑mpliniri,

Îţi aducem azi de toate,

Numai din străinătate,

Porc şi vită şi curcani,

Pui din ăia dolofani

Şi‑alte zeci de alimente,

Fel de fel de condimente,

Că după un an sau doi,

Arătăm… ca un butoi

Graşi, obezi, fără supleţe

Şi cărăm cu noi tristeţe.

Nu tristeţe, ci coşmar,

Ca şi al ţării amar…

Un coşmar legat în lanţ

Şi condus de… guvernaţi

Ăia ce sunt la putere:

Moftangii şi hahalere…

 

Moftangii şi mangafale

 

– Ştiţi cine sunt moftangii,

Ăia mari chilipirgii?

Ăia ce sunt la putere

Şi le zicem hahalere…

Ei conduc această ţară,

Şi ne fac viaţa amară,

Ei ne dau pensia mică,

Sau deloc, fără de frică…

Nu au teamă de proteste,

Ori de alte manifeste,

Au de toate,‑s la putere,

Moftangii şi hahalere…

Iau impozite mărite,

De‑alea mari şi „nesimţite”,

Poartă‑n ele‑un trandafir,

Adică încă un bir,

Bir, că merge pe pământ,

Fie chiar şi în mormânt,

Ăştia‑s cei de la putere:

Haimanale, hahalere!

Şi‑s corupţi, corupţi de tot,

Dar pe ei îi doare‑n cot…

Vrei ceva, mergi la primar,

Nu oricum, mergi cu un dar,

C‑un viţel, deci, fii atent:

Cu un plic mai… consistent…

Vrei o licitaţie

S‑o câştigi cu graţie?

Fii atent şi nu uita:

Faci cu ei jumi‑juma,

Că‑s „deştepţi şi‑s la putere,

Nu‑s berbeci, ci… hahalere!

Dacă vrei să ai o pâine,

Şi serviciu… chiar de mâine,

Să n‑ajungi mâine pe drum,

Uite ce‑ţi propun acum:

Să fii bun, ascultător,

Să aplauzi, să strigi în cor:

„Noi trăim şi‑avem de toate,

Şi servici şi sănătate,

Avem şi democraţie,

Nu trăim în sărăcie,

Trăim bine, mulţumim,

Avem mici, mai câte‑o bere…

Şi‑n spinare… hahalere!

 

Poem în proză… violet

Şi dacă unora le plac flăcările purpurii, albastre,

Iar altora energia bioenergetică,

Culorile

Roşii, portocalii?

Mie îmi place flacăra violet;

Am cravată violet,

Am un succes nebun…

În orice domeniu…

De‑i politic, de afaceri sau sentimental,

Am cravată,

Ori cămaşă violet!

Am câştig de cauză,

Sentimental, dau fata gata

Din prima…

În afaceri, îmi aranjez cravata

Şi câştig orice licitaţie.

Politic, bat orice

Adversar, dacă e vorba de

Lupta pentru ciolan

Da, viaţa mea

E violet,

Fără violet

Sunt ca un marinar

Fără navă…

Cu cravata mea violet,

Pot în schimb să sar şi umbra‑mi…

Ceea ce pentru alţii este imposibil…

Dar pentru mine‑i floare la ureche…

Cum reuşesc să sar peste umbra‑mi?

Simplu! Am constatat, într‑o seară,

Pe clar de lună,

Am desenat

Propria‑mi umbră

Pe asfalt portocaliu…

Cu o cravată violet,

Iar a doua zi,

Am sărit peste ea

Şi din săritura mea,

Electrizată şi electrogenică,

Am ajuns

Direct la… Cotroceni.

Aşa e în viaţă,

Totul e să ştii

Să‑ţi alegi culorile

Şi oamenii,

Să ştii să te

Foloseşti de culori

Şi de oameni,

Să ştii unde să

Aşezi culorile

Şi oamenii…

Şi astfel „ciuruieşti” tot

Şi pe oricine…

Vă las, sunt aşteptat

la o întâlnire sentimentală.

Eu, cu cravată violet,

Ea, toată‑n mov…

Va fi o „Noapte furtunoasă”.

Totul e să nu dea

Vreun paparazzi peste noi …

Dar am eu destul violet pentru a neutraliza

Aura lor…

 

Bravo „musiu”

 

– Ştii, ieri, şeful mare m‑a chemat la el şi mi‑a spus scurt: vreau urgent un proiect de lege care să vină şi în sprijinul oamenilor săraci, nu numai în favoarea clientelei noastre politice.

– Şi l‑ai făcut?

– Am mai mobilizat câţiva oameni din partidul meu… şi am trecut la treabă…

– Bravo! Şi în ce constă proiectul de lege?

– Ne‑am gândit să nu existe salar sub 20 de milioane vechi…

– Bravo! În acest caz, îi voi mai vota o dată…

– Pensiile să fie şi ele avute în vedere; nici o pensie sub 20 de milioane vechi, iar cele speciale să nu depăşească 30 de milioane…

– Bravo! Vă mai votăm o dată! Cam când o să intre în vigoare legea asta?

– În anul 2030…

– Bravo! Vă mai votăm o dată… contaţi pe noi pentru anul 2050…

 

Joc politic

 

– Dacă ar fi să mergi, din nou, la urna de vot, pe cine ai vota: pe Băsescu sau pe Geoană?

– Pe Adrian Năstase…

– Dar Adrian Năstase n‑a fost în joc…

– Nu‑i nimic, vine el…

 

Sinceritatea măgarului

 

– Încotro, Petrică?

– Mă grăbesc la birou…

– Nu cumva lucrezi la Guvern?

– Ba da!

– De când?

– De când am votat partidul care l‑a dus la guvernare!

 

Alt măgăruş

 

– Îl mai ştii pe Gore?

– Sigur că‑l ştiu! Ce‑i cu el?

– Şi‑a tras o vilă cu două nivele de stă mâţa‑n coadă!

– Bravo lui! Dar cu ce partid e Gore?

– Cu cel care accede la putere!

 

Şomera bătăioasă

 

– Zici că nevastă‑ta a fost disponibilizată?

– După 20 de ani la acelaşi loc de muncă, în acelaşi loc, acelaşi scaun… au aruncat‑o ca pe o cârpă…

– Dar sindicatul ce zice?

– Ea era liderul de sindicat…

 

Curajosul

 

– Te felicit, Vasile, am auzit că i‑ai scris domnului Băsescu o scrisoare tare de tot?

– Bombă!

– Ce reacţie a avut?

– Mi‑a răspuns!

– Bravo! Ce ţi‑a scris?

– Mulţumesc pentru felicitare!

 

Somnambulul

 

– Nu te‑am auzit vorbind de la tribuna Parlamentului…

– Dar, ce? Am eu faţă de somnambul? Mă crezi somnambul?

– Crezi că numai somnambulii vorbesc în somn?

 

Deliranţi ca… dealerii

 

– Ce s‑a întâmplat cu cei trei dealeri de droguri care erau urmăriţi noaptea trecută?

– I‑am prins şi i‑am băgat la răcoare!

– Scoate‑i! Ce, vrei să răcească copilul domnului prefect şi al domnului procuror şef?

– Am înţeles, să trăiţi!

– Marş la sala de protocol şi dă‑le şi un ceai fierbinte, o să‑i ferească de răceală!

– Aduc şi o pătură, domnule şef?

– Ce să faci cu pătura?

– Să‑i acoperim, să nu răcească…

 

Unora le sună ceasul, altora… nici soneria

 

– Cine bate aşa de tare în uşă?

– Sunt eu, vecinul dumneavoastră, cel de jos… Boc e numele meu, cred că aţi uitat robinetul deschis în baie…

– Şi, dacă sunteţi la uşa mea, de ce bateţi în uşă cu pumnul şi nu sunaţi la sonerie?

– E montată prea sus… nu ajung la ea…

 

Argument

 

– Te‑am văzut în Gara de Nord stând la rând să votezi. A meritat?

– Cum dracu’ să nu merite? Unde mai câştigă omul un milion de lei în cinci ore?

 

Turism şi Dezvoltare

 

– Eu zic că doamna Elena Udrea face treabă bună la Ministerul Turismului; azi la Paris, mâine la Londra, ieri la Roma…

– O face, dar la Dezvoltare cum s‑o descurca?

– Vom vedea… la nouă luni!

 

Pus pe căpătuială

 

– Ţi‑am citit declaraţia de avere. Eşti cam exagerat. De unde ai tu patru maşini de lux, două vile şi patru terenuri intravilan?

– N‑am! Dar peste patru ani, când n‑o să mai fiu primar, voi avea… şi când îmi declar din nou averea, voi avea „acoperire”; curat ca lacrima! Pricepi?

– Pricep, că nu‑s prost…

– Bravo! Doar eşti prietenul meu!

 

Un bordel cu patru foi

 

– Domnule, ce cauţi la noi?

– Ce caută un bărbat care vine la bordel camuflat.

– Vrei o femeie?

– Vezi că ştii? Eşti deşteaptă!

– Taicule, ştii că la noi preţurile sunt piperate zdravăn?

– Cât?

– Pentru două ore scoţi din chimir patru foi…

– Ei bine, la pensia mea, merge!

– Ce pensie ai, taică?

– Specială! Da‑mi dai şi chitanţă?

– Ce să faci cu chitanţa?

– Să o decontez la partid. Partidul decontează totul.

– Şi dacă nu ţi‑o decontează?

– Mă duc la alt partid.

 

Singură în noapte

 

– Spectacolul este extraordinar, e teribil, te face să râzi în hohote şi să plângi cu lacrimi.

– Am auzit câte ceva despre spectacolul ăsta susţinut de Florin Piersic şi Emilia Popescu, dar, cu pensia mea, nu‑mi permit să plătesc şaptezeci de lei pe un bilet…

– Te înţeleg. Şi eu am făcut un sacrificiu mare, dar îţi spun sincer că a meritat.

– Dacă Florin Piersic ne‑ar auzi, generos cum e, aşa îl ştim cu toţii, cu siguranţă că ne‑ar da bilete de favoare, sau le‑ar plăti el…

– Sau ne‑ar cânta aşa: „Săracă inima mea, / Fosta‑i la doftor cu ea? /la doftor şi la potică, /Să mărească pensia mică…”

 

Politicieni de paie

 

– Salut, Costele! Ce mai faci? Tot cu micuţa ciupeală?

– Na! Gata, am terminat cu micile găinării, am intrat în politică. De‑acum putem vorbi de la egal la egal…

Băieţii deştepţi

 

– Vă informez, şefu’, că pesediştii au început să se mănânce între ei.

– Foarte bine! N‑o să mai fie nevoie să‑i „ciuruim” noi!

– Aşa e, şefu’! Facem economie de gloanţe…

– Bravo, mă! Eşti băiat deştept, iar mie‑mi plac băieţii deştepţi…

 

Politicianul de carton

 

– Tu unde mai faci politica românilor? La P.D.L, la P.N.L s‑au la P.S.D?

– Pe Coasta de Azur!

Beţia succesului

 

– Observ că şeful tace, n‑a scos un cuvânt, n‑a replicat, i‑a lăsat pe analiştii politici să‑şi facă mendrele ca şi când „atacurile”, opiniile lor nu i‑ar afecta imaginea publică…

– Încă nu s‑a trezit după beţia succesului pe care l‑a înregistrat în lupta cu Mircea Geoană…

– Asta îl face să tacă?

– Da! E un motiv la naibii de puternic… Beţia succesului e grea, cântăreşte mai mult decât două beţii la „Cireşica”…

 

Politicianul de mucava

 

– Am auzit că ai sărit din barca pesedeului în barca pedesereului?

– Da! Aşa‑i! De mic copil mi‑au plăcut bărcile cu motor…

– Eşti perseverent şi inspirat. Mâine, poimâine o să‑ţi doreşti să „salţi” pe puntea unui vapor…

– Pardon! Nu am vocaţia sinucigaşului… Ştiu că vapoarele sunt specialitatea şefului…

 

Muncă grea

 

– Tu, cel care ai lins pantofii liderilor de partid, cu ce te mai ocupi?

– Ce vrei să spui? Se vede că nu mă cunoşti deloc… Eu sunt un fidel, am un cult deosebit pentru meseria mea… doar că iarna asta grea mi‑a creat greutăţi…

– Ce fel de greutăţi?

– Toţi liderii au purtat, de cum a dat prima brumă, cizme!

 

Şmecherii guvernamentale

 

– Lume, lume! Vă dau o veste: săptămâna viitoare, vă puteţi întâlni cu guvernanţii noştri la Circ!

– Oare în ce s‑or fi specializat?

– Cu siguranţă în jonglerii…

– Jonglerii, jonglerii, dar ce jonglerii pot ei să facă pe‑acolo?

– Mult şi deloc mărunte! Printre ele, cu prioritate, recalcularea pensiilor…

– O jonglerie pe măsura „creierului” generator de fenomene apocaliptice… Oricât ar fi ei de inventivi în facere de biruri, nu pot „opera” singuri; au nevoie de contabili…

– Aha! Să le ţină balanţa în echilibru?

– Aş! Să aibă pe cine să dea vina… dacă cumva le cad măciucile din mânecă…

– Mai bine ar „cădea” ei de la guvernare…

 

Groparii din Guvern

 

– Eşti cam trist, colega actor…

– Supărat până la lacrimi…

– Cine te‑a supărat atât de tare, colega actor…

– Guvernanţii! Spune tu, colega actor, am slujit cu credinţă scena Teatrului românesc mai bine de 45 de ani? Ştii bine că aşa a fost, iar ei, guvernanţii, acum, ce fac? Mă umilesc, mă pun în situaţia de a alege între pensie şi colaborarea cu teatrul…

– Colega actor, sunt pe cât de stupefiat, pe atât de revoltat: cum să alegi între viaţă şi viaţă? Şi totuşi, cu ăştia nu te poţi lupta, nu‑i poţi învinge cu argumente logice… Ce‑ai ales?

– Am renunţat la pensie… Şi ştii de ce? Pentru că mai am de realizat un mare rol: se pune în scenă Hamlet, iar au am fost distribuit în rolul groparului…

– Rolul groparului? Chiar vrei să joci acest rol?

– Da! Toată viaţa mi‑am dorit acest rol… Vreau să arăt poporului român cum domnii guvernanţi sunt croiţi pentru a întruchipa ei înşişi rolul groparului, doar că, în piesa lor, cei îngropaţi vor fi actorii, îngropaţi de vii…

 

Impozit pe colivă

 

– Gheorghe, te afli la poarta Raiului, de ce nu intri?

– Sfinte Petre, îţi mulţumesc pentru că mi‑ai reţinut un loc, dar trebuie să mă reîntorc pe pământ…

– Ai uitat ceva?

– Da, Sfinte Petre, am uitat să‑mi plătesc impozitul pe colivă şi nu vreau să mă înjure domnul Sebastian Vlădescu…

– Stai, nu‑i totul pierdut! Relaxează‑te! De ce să faci un drum aşa de lung? Îl aduc aici!

– În Rai, Sfinte Petre?

– A, nici vorbă! Îl voi plasa la poarta Raiului, îi plăteşti ceea ce zici că n‑ai plătit şi, imediat, fără comentarii şi drept la justificare, îi dau un brânci şi în Iad cu el!

– Aşa da! Şi să‑i dăm şi o pedeapsă specială: de câte ori va transpira lângă cazanul cu smoală, să plătească impozit pentru fiecare boc…, adică bob de transpiraţie…

– Gheorghe, abţine‑te, vorbeşte mai pe ocolite. Nu le da ălora idei, fac referire la cei din Guvernul de la Bucureşti, că vor pune impozit şi pe mersul pe jos…

 

Dialog absurd

 

– Frăţioare, ce facem? Mai stăm în burta mamei sau…

– Eu zic să ne naştem, doar aşa vom vedea şi noi lumea prin propriii ochi…

– Da, dar „afară” ne aşteaptă un „frăţior”, de fapt un copil născut de ceva vreme şi care are oarece putere de decizie şi se tot dă de ceasul morţii să taie din alocaţia pentru copii…

– Vorbeşti despre un frate nu prea bun, e un frate vitreg… Te întreb, fratele meu bun, părinţii noştri nu ne pot întreţine? Creşterea noastră depinde chiar aşa de mult de alocaţie?

– N‑aş spune că nu, avem chiar noroc cu părinţii noştri; tata e medic de familie, iar mama profesoară, predă chimia într‑o şcoală bună…

– Vorbeşti de noroc, mititelule? Eu zic să fim pragmatici şi hotărâţi: să ne căutăm alţi părinţi, cu salarii mai babane…

– Da! Ai dreptate! Eu zic să alegem… numai că nu sunt destul de iniţiat în a aborda viaţa: ce să alegem? Politicieni şi oameni de afaceri?

– Eu zic să generăm o familie prin inginerie genetică: clonăm un politician pe un trunchi de om de afaceri, operaţiune din care să iasă o simbioză: un bişniţar‑politic…

– Şi cu părinţii noştri biologici ce facem?

– După ce prindem cheag şi putere, îi luăm sub aripa noastră…

– De acord! Să ne luăm zborul spre lumea dominată de astrul violet…

 

Tăcerea

 

Afară bate vântul. El tace. Afară plouă. El tace! Afară s‑a întunecat. El tace!

Afară s‑a luminat de ziuă. El tace! Afară a îngheţat. El tace! Afară e căldură. El tace! Afară lumea strigă: „hoţii, hoţii!”. El tace. Afară lumea se bucură şi petrece. El tace! Afară lumea e nemulţumită. El tace! Afară nu mai vezi picior de om. El vorbeşte! Vorbeşte ore în şir, dar nu‑l ascultă nimeni. Afară plouă. El vorbeşte! Afară bate vântul. El vorbeşte! Afară mulţimea strigă: „hoţii! hoţii!” El vorbeşte… El ori tace, ori vorbeşte, dacă‑i sus, se‑mbogăţeşte!

 

În Iad cu tine

 

– Dumneata?

– Vreau şi eu în Rai, Sfinte Petre…

– Impozitele pe pământ le‑ai plătit?

– Aşa şi aşa…

– Ai practicat evaziunea fiscală?

– Păi…

– Ai avut momente când nu ţi‑ai ţinut cuvântul dat?

Promisiunile, jurămintele?

– Să zicem că…

– Ai făcut vreo faptă bună în viaţa ta? Vreun bine?

– Nu, Sfinte Petre, că „binele” la noi se pedepseşte…

– Cum te cheamă?

– Emil Boc…

– Tu eşti Boc?

– Eu, Sfinte Petre.

– Ăla mic şi dat dracului?

– Ăla, Sfinte Petre…

– În Iad cu tine!

– De ce, Sfinte Petre?

– Pentru că pe pământ ai fost înconjurat doar de oameni daţi dracului şi nu vreau să te lipsesc de compania lor…

– Sfinte Petre, vrei să spui că şi şefu’ mare e tot în Iad?

– Tot! Locul i se potriveşte, iar el se simte ca peştele în apă…

– În cazul ăsta, ce mai stai la discuţii? Anunţă‑l că vin…

 

Promisiuni

 

– Vai de mine, dragul meu, ce urât miroşi!

– Posibil…

– Nu vii cumva de la curve?

– Ba da!

– Iubitule, nu mi‑ai promis că nu te mai duci la şedinţele de partid?

 

Milionari de mucava

 

– În ce vrei să ne duelăm? În firme sau în euro?

– Apropo de euro; nu înţeleg cum de tu ai 20 de milioane de euro, iar eu am doar 15…

– Păi, să facem o mică socoteală…

– Ce socoteală? Eu am demarat afacerile acum 10 ani, tu tot acum 10 ani; eu am intrat în politică acum 10 ani, tu ai intrat în politică tot acum 10 ani?!

– Da, datele sunt corecte, dar… tu în câte partide ai activat?

– În patru!

– Ei, vezi? Aici e diferenţa: eu am migrat şi am staţionat în cinci partide…

 

Găinuşa

 

– Ia spune‑mi, Elena, ce avere ai şi‑ţi promit că rămâne între noi!

– Pe bune?

– Pe bune!

– Un miliard de euro.

– Bravo! Cum ai reuşit, Elena?

– Simplu. Cu mintea am făcut un leu, iar restul cu frumuseţea…

– Îmi place că eşti modestă… să ştii că mulţi bărbaţi îl invidiază pe Cocoş, că şi‑a luat o găinuşă ce face ouă de aur…

 

Glumeţul

 

– Ionele, te mai ţii de bancuri, aşa ca pe vremuri?

– Da… hai că‑ţi spun unul proaspăt.

– Te ascult…

– La o mare groapă de gunoaie, Emilică şi Trăienică căutau de zor printre resturi… murdari, jerpeliţi, cu haine rupte… arătau tipii ca nişte boschetari… ştii bancul?

– Nu‑l ştiu, Ionele…

– Nici eu… Dar mi‑ar plăcea să‑i văd aşa…

 

Modestie

 

– Te rog să‑mi convoci toţi consilierii mei în sala mică de şedinţe… Ce e cu atâta lume în sala mare de şedinţe?

– Dumneavoastră aţi ordonat să vă convoc consilierii.

– A da… Domnilor, de data asta vă iert, dar pe viitor să nu se mai întâmple… Cine naiba m‑a pus să… accept eu să fiu primit în Academia de Ştiinţe din România? Imediat să transmiteţi ziarelor şi televiziunilor, că nu accept această onoare… Ce, vreţi să fiu comparat cu Nicolae Ceauşescu? Mă, nu aveţi pic de diplomaţie! Aţi înţeles?

– Da… dar…

– Nici un dar! Întâi o propuneţi pe Elena Udrea şi după aceea pe mine… La treabă!

 

Minciuna

 

– Da, intră!

– Bună ziua.

– Bună… Ce doriţi?

– Vreau să ştiu unde se minte cel mai tare?

– Aţi nimerit greşit. Aici e parlamentul, guvernul e a treia uşă pe stânga…

– Şi găsesc pe cineva?

– Pe toţi…

– Şi toţi mint?

– Numai când e nevoie…

– Şi când e nevoie?

– Tot timpul…

– Să trăiţi!

– Dacă ajungi la Cotroceni, nu uita să adaugi… bine…!

 

Independentul

 

– Cristian, vrei să‑mi spui ce înseamnă „parlamentar independent”?

– Adică, să fii independent, aşa ca mine…

– Te înţeleg, dar totuşi trebuie să fii cu cineva?

– Sunt…

– Cu cine?

– Cu cine dă mai mult… Dar de ce te interesează?

– Vreau să intru în politică; observ că e o afacere bună şi se câştigă bine.

– Aşa e, dar atenţie să nu păţeşti ca Voicu…

– Dar el de ce a fost aşa de terfelit şi de D.N.A. şi de colegii lui de partid?

– Din cauza lăcomiei. A fost prea lacom, din ce a făcut… nu a dat şi altora…

– Eu să ştii că nu sunt aşa… dau şi altora…

– Auzi amice, mâine să treci pe la mine… poate îţi dau o mână de ajutor…

 

Cinstea întruchipată

 

– Frumoasă vilă şi‑a tras judecătorul Ilie.

– A şi muncit omul, şi înainte de Revoluţie şi după…

– Adică? Fii mai concret!

– Înainte de Revoluţie îi condamna la câte patru – cinci ani de detenţie pe cei ce furau câte patru – cinci coceni de porumb, din avuţia C.A.P.‑ului, iar după Revoluţie, îi apăra pe cei ce au devastat ţara…

– Aşa e; a muncit omul cu sârg şi dăruire… şi‑a făcut datoria pe deplin.

– Şi‑o vilă… mamă, mamă…

Mama lui…

 

Reuşită

 

– Bravo, Bogdan, te felicit! Ai reuşit să prinzi un post în Ambasada României la Paris!

– Aşa e, dar cu ce sacrificii te‑ai întrebat?

– Ce fel de sacrificii?

– Va trebui să mă însor cu fata preşedinte-lui…

 

Nevinovaţii

 

– Ai văzut că cei trei „încătuşaţi” sunt liberi şi că Înalta Curte de Casaţie i‑a eliberat?

– Am văzut! Eu de la bun început am ştiut că hoţii ăştia sunt nevinovaţi şi că vor fi eliberaţi!

 

O expoziţie de artă pe gardul Cotrocenilor

 

– Ce, maică‑ta te‑a lăsat singurică?

– Da, s‑a dus la Palatul de la Cotroceni, să‑mi aducă pamperşi …

– Ce fel de pamperşi?

– Căcăcioşi…

– De unde şi până unde la Cotroceni se găsesc pamperşi căcăcioşi?

– E, de‑ai ştii tu câţi căcăcioşi ca noi sunt acolo?!

*

 

Copiii nu au protestat

Văzându‑l pe Boc, într‑un colţişor,

Probabil că l‑au confundat

C‑un nou născut… un bun coleg de‑al lor…

 

Curajul lor e… frica

 

– Ce faci, colega profesore, nu vii la mitingul profesorilor?

– Nu, nu‑mi permit…

– Ce nu‑ţi permiţi, să protestezi împotriva guvernanţilor?

– Nu, nu îmi permit să fiu pus pe lista neagră!

*

 

Profesorii, e cunoscut,

Ştiu tezele să corecteze,

Un lucru însă n‑au ştiut:

N‑au ştiut pe cine să… voteze…!

 

 

Bugetar cu gura mică

Zilnic lui ceva îi… pică

 

– E, cum te simţi la noi la Primărie?

– Biiiine!

– Prime de recuperare ţi‑am dat, în străinătate te‑am trimis de trei ori. Ce zici, eşti mulţumit la noi?

– Mulţumit… unchiule!

*

 

De nu poţi parlamentar,

Fă‑mă mamă bugetar,

Cu o funcţie cât de mică;

Că de nu curge…, mai … pică!

 

Sărman pensionar

 

– Reuşeşti să te descurci cu pensia ta de trei lulele?

– Nu e de trei lulele, e de trei sute de roni…

– Cum te descurci?

– Dimineaţa beau un ceai de păpădie, la prânz fac o plimbare prin parc şi…

– Şi seara?

– Seara, ce rămâne de la… prânz!

*

 

Sărman pensionar, sărman,

Guvernul îţi mai dă un an,

Să trăieşti… în veselie,

De ne scapi de… datorie!

 

 

Durerea din suflet

 

De‑o vreme tot deschid uşi la cabinete medicale.

Am stat de vorbă cu mari specialişti chirurgi, profesori,

Cerându‑le să‑mi opereze durerea din suflet,

Dar ei m‑au refuzat rând pe rând,

Lăsându‑mă singur cu suferinţa mea…

Un prieten bun mi‑a dat

Următorul sfat:

„Amice, împacă‑te cu Ioana,

Însoară‑te cu ea

Şi vei constata că de durerea din suflet

Te vei elibera!”

Aşa am făcut…

Şi am scăpat de operaţie…

 

Răzbunarea medicului specialist

 

– Domn’ doctor, vă caută un domn ministru, spune că îi este foarte rău…

– Să aştepte!

– I‑am spus că sunteţi ocupat, dar dumnealui insistă, spune că…

– Să aştepte…

– Domn’ doctor, cred că domnul ministru, ori a leşinat, ori a murit…

– Da?! Atunci să intre!

 

Dacă un parlamentar

Vine să‑l consult, ca omu’,

Eu ca şi medic primar,

Aplic metoda lui… Ciomu!

 

Omul strângător de case

 

– Vezi vila aia?

– O văd…

– E a mea. Dar aia din sticlă?

– O văd.

– Tot a mea e.

– Câte case ai în oraş?

– Douăzeci, iar la munte şi la mare mai am încă patru.

– Dar aia pe colţ e tot a ta?

– Nu, e penitenciarul!

– Dar o să fie tot a ta…!

*

 

România, stat de drept,

O ştie orişicine,

Este un stat înţelept…

Unde se fură… bine!

 

Omu‑şi schimbă părul, dar minciuna, nu…

 

– Eu îl ştiu pe Emil încă din copilărie… Culmea, e neschimbat; e acelaşi mincinos şi puţintel…

– Aşa! E neschimbat!

– Da, zici că e tot aşa de pitic?

– Nu, dar este tot aşa de mincinos!

 

Vorbe‑n vânt

 

Ei, pensionarii noştri, sunt mândria ţării, ei sunt primii care ştiu să răspundă la greutăţi ţării, când sunt solicitaţi, ei sunt solidari şi gata! Oricând dispuţi să se sacrifice pentru binele ţării, pentru binele poporului care astăzi trece printr‑o criză de mari proporţii… Noi, guvernanţii ţării, le‑am cerut 0,03 la sută, dar ei au venit cu miile, în Piaţa Victoriei ,scandând:

 

„Ţara s‑o scăpăm de gută;

Vrem să‑i dăm  15 la sută…

Celora cu pensii mari

Luaţi‑le doar trei creiţari !”

 

Voi, pensionarii ţării, sunteţi mândria şi salvarea noastră, iar noi, drept recunoştinţă, vă vom construi în fiecare oraş câte un patinoar … Să vă facem viaţa fericită şi cât mai plină de bucurii. Şi vă dorim să alunecaţi cu picioarele înainte…!

 

Cine minte mai frumos

Şi‑are glasul dulce?

Ăsta‑i omul păcătos

Care ne… conduce!

 

Ciocul mic, s‑a zis cu voi,

La putere suntem noi…

De‑acum veţi vedea pe dracu’

Voi luaţi zărul, noi caimacul

 

„Ca premier al vostru, vă rog să m‑ascultaţi,

La mitinguri şi greve să nu mă fluieraţi;

Că altfel eu mă supăr şi rău mă enervez,

De mâine fluieratul… eu vi‑l impozitez!”

 

„Băieţii buni de la putere,

Nu mai vorbesc, ca şi de obicei,

Le face mai multă plăcere:

Să tacă şi să facă… pentru ei!

 

Sincer, astăzi vă spun totul,

Ţie, Petre, Gheorghe, Ioane,

De‑acum nu vă mai dau votul…

Fără două milioane!

 

 

Domnului ministru Vlădescu

 

„Nu mai rezist!” strigă economia,

„Prea mulţi pensionari în Romania!”

„Fără probleme”, replică Vlădescu‑uşor;

„Până la anu’, jumătate vi‑i omor!”

 

Domnului Traian Băsescu

 

Pe toţi „marinarii” ţării,

Îi duci la câte o agapă;

Neştiind, bieţii de ei,

Că mâine ajung… la apă!

 

Băsescu l‑a făcut şmecher pe Berceanu

 

Mă face şmecher, mincinos,

Mă face‑n chip şi fel.

Eu ştiu de ce; sunt mai frumos

Şi mult mai şmecher decât el…

 

Unui poet neînţeles

 

– Iubito, aş vrea să te înveselesc,

Să fie‑n jurul nostru bine…

– Din râs, iubite, să nu mă mai opresc,

Citeşte‑mi ceva scris de tine…

Domnului ministru Funeriu

 

Când mai ai o conferinţă,

Te rog cu‑ntreaga mea fiinţă,

Aşează‑te chiar lângă mine,

Că îţi suflu mult mai… bine!

 

Ei v‑au condamnat la foame

 

Cu premierul Emil Boc

Şi Traian Băsescu preşedinte,

Nu batem pasul pe loc,

Ci cu fundul… mergem înainte!

 

Doamnei ministru Elena Udrea

 

Ştie bine să se‑mbrace,

Ştie să‑şi ascundă anii

Ştie pâinea cum se coace,

Ştie cum se fură… banii!

 

Domnului ministru Blaga

 

Are tot ce îşi doreşte

Are oi, măgari şi stână,

Heleşteuri cu mult peşte…

Şi pe Băsescu… la mână!

Să fii…

 

Să fii un hoţ netrebnic, ticălos,

Un necioplit şi un avid,

Va trebui să fii şi mincinos…

Şi membru de partid…!

 

Lui Blaga

 

Toţi bugetarii lui Blaga

Îl iubesc şi nu degeaba…

Îl iubesc şi‑i dau în dar…

Sfertul ciupit din salar…

 

Lui Berceanu

 

Şi mergând din gară‑n gară,

Elegant fiindcă se poartă,

N‑ai văzut viaţă amară

Nici că eşti pe linie… moartă!

 

Lui Adrian Videanu

 

Avid şi lacom după avere,

Să fie omul la putere,

Fără să aibă o… „mătuşă”:

Îi vin toate ca o… „cătuşă”!

Lui Sebastian Vlădescu

 

Toată ziua stăm pe loc

Şi studiem universul,

Dumnealui şi Emil Boc

Ne impozitează… mersul!

 

Lui Traian Băsescu

 

Târziu… veni la ape şi puterea,

Nu pentru a le mângâia durerea,

Ori să le vadă lacrima amară,

Ci să le facă de… ocară!

 

Lui Mihai Şeitan

 

Cu mersul tău mărunt de raţă,

Şi tot dând din mâini şi coate,

Ştii ca să ne minţi în faţă

Şi să loveşti pe la spate…!

 

Lui Cseke Attila

 

Ar trebui să fim mai optimişti:

Avem spitale, medici specialişti;

Avem medicamente compensate…

Păcat că nu avem şi… sănătate!

D‑lui Traian Băsescu

 

La unu‑nchis din penitenciar

Ţine mai mult ca la un pensionar.

Gândul meu spre gându‑i se îndreaptă…

Ştie domn’ Băsescu ce‑l … aşteaptă!

 

Lui Predoiu Cătălin, ministrul Justiţiei

 

Teribilă‑i Justiţia română

Condusă de mână forte, nouă

De azi nu se mai fură cu o mână,

De azi se fură cu‑amândouă.

 

Lui Mihai Dumitru, ministrul Agriculturii

 

Agricultura ţării e în floare,

Cresc buruieni, ciulinii cât un pom;

Din cauza lor, aflat‑am cu stupoare,

Pe câmpuri, nu se vede niciun … om!

 

Aceiaşi draci 

 

Nu le spun cum spus‑a domnul Caragiale;

„Politicieni‑s nişte haimanale

Eu le spun mai simplu, dragi concetăţeni,

Cei ce conduc ţara‑s… politicieni!

Logică

 

– Ne sărutăm pe stradă

Şi în tramvai noi ne iubim,

– Cât timp facem paradă?

– Până ne căsătorim!

 

Ţară second‑hand

 

Suntem ţară săracă

De mâna a doua, sub papuc,

Şi mulsă ca pe‑o vacă,

De cei ce astăzi ne conduc.

 

Dorinţa chinezului

 

Vreau s‑ajung în România,

Să‑i văd munţii şi câmpia,

Să‑i văd sufletul şi gena,

Şi „frunza” doamnei Elena!

 

Logo‑ul d‑nei Elena Udrea

 

Brendul ţării româneşti,

Are ceva ca‑n poveşti,

Are o frunză ce se‑ndoaie,

Made Rom… – apă de ploaie.

Dorinţa lui Băsescu şi Boc

 

Nu ne făceam noi de ocară,

Şi conduceam mult mai uşor,

Dacă aveam o altă ţară,

Bineânţeles şi‑un alt popor!

 

Argumentul lui Băsescu

 

Unii urlă că e greu,

Duc viaţă de câine,

Dar, cei din jurul meu,

Zic că trăiesc bine!

 

 

Dorinţa poporului

 

A căzut guvernul, gata,

Toţi burtoşi şi rotofei,

Nu le-a pus piedică tata,

Şi-au pus piedici între ei!

 

Nedumerire

 

Au dispărut guvernanţii,

Durdulii şi rotofei,

Nu i-au mâncat opozanţii…

Se mâncară între ei!

 

Epilog

 

Iar acum, dragi cititori,

Vă mărturisesc sincer ceva:

M‑am săturat, la fel ca voi,

De politicieni de mucava…

 

M‑am săturat de micul vost’ dejun

Servit prin cuvântări şi prin ziare,

Spunând că‑n ţară criză nu mai este,

Minţind poporul cu neruşinare.

 

M‑am săturat de prânzul ce ni‑l daţi

Din care noi servim pe săturate,

Servit pompos prin televiziuni,

Pe tăvi de‑argint nedeclarate.

 

M‑am săturat de mahării puterii,

Cei cu venituri mari, exuberante,

Ce ne sfidează fără de ruşine

Din limuzine scumpe, elegante!…

 

M‑am săturat de vorbe‑alese

Cu care zilnic ne îmbrobodiţi,

Ne daţi speranţe că trăi‑vom bine,

Cu zâmbetul pe faţă ne minţiţi.

 

M‑am săturat de ticăloşi ca voi,

De voi ce ne minţiţi fără măsură

Când v‑am votat, mi-aţi dat pungi cu mălai…

Iar astăzi, îmi luaţi pâinea de la gură!

 

Voi aţi ciupit din pensii şi salarii,

Nesimţirea voastră o ascult.

Mă‑ntreb cu lacrimi şi tristeţe:

Pământul ţării vă mai rabdă mult?

Volumul Politicieni de mucava, Emil Şain, Ed. Excelsior Art, 2010

 

 

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s