Călare pe Timişoara – 1919


La 31 octombrie 1918, în Piaţa Unirii, OTTO ROTH a proclamat Republica Bănăţeană, în integralitatea teritorială dintre munţi, Tisza şi Dunăre. Sub protecţie franceză. Dar, fără aprobarea Conferinţei de Pace de la Paris, în 1919 armata sârbă ocupă întreg Banatul, dizolvând administraţia social-democrată. (Parcându-şi caii în biserici). Gen. Tolovici voia acest teritoriu anexat la regatul iugoslav, punând astfel delegaţiile de la Paris în faţa unui fapt împlinit. Au fost persecutaţi mai ales românii, care pregăteau marele miting de la Alba Iulia şi, cum spune gen. Mărdărescu, „s-au dedat la prigoane, arestări, ba pe plugarii români îi luau acasă, în Serbia, la munci agricole, au făcut pe supăraţii, pe agresorii (…) Graniţa nu ne face completă dreptate…” Fabrici şi alte bunuri se încărcară în vapoare, când francezii dădură ordinul retragerii. Timişorenii au oprit apa pe Canalul Bega şi vasele se împotmoliră în noroi. Dar fu eliberată doar o parte a Banatului, restul se află în aceeaşi situaţie şi azi…

Tot fără voia Parisului, armata română va ocupa Ardealul, Budapesta, toată Ungaria până la Tisza. De la Conferinţa de Pace a sunat şi de data asta ordinul retragerii. Românii au demontat fabrici de armament, au dus în ţară vapoare şi trenuri, care, conform lui Gh. Brătianu, aveau să ruginească prin nefolosire.

La 3 august 1919 col Economu intră cu trupele în Timişoara. Asta după ce populaţia română a alungat prin forţă reprezentanţii vechii administraţii. În unele părţi au avut loc şi excese. Au fost confiscate pământurile şi casele micilor nobili maghiari, nerestituite nici azi urmaşilor. Pro şi contra anexării la Yugoslavia sau România au fost numeroase personalităţi (T.Vuia…), care fie nu erau de acord cu regii, fie invocau absenţa apartenenţei teritoriale a Banatului la vreunul din aceste state, în decursul istoriei. (Timişoara a fost un timp, pe vremea lui Carol Robert d’Anjou, chiar capitala Ungariei). Însă armatele pecetluiesc ocupaţia şi anexarea. Preşedintele Roth s-a întors la avocăţia lui, în timp ce subprefectul Ferenczy Sandor şi primarul Geml Josef, dimpreună cu fostul colonel, devenit prefect, Aurel Cosma, primesc armata României cu pâine sărată. Iaca vine, în aceeaşi zi, dat afară din Paris de Clemenceau, însuşi Ion I.C. Brătianu, care-l lăsa pe proaspătul premier ardelean şi mason Vaida Voevod să pledeze pentru anexarea Ardealului. Vorbind în germană cu fruntaşii oraşului, le-a promis timişorenilor marea cu sarea. Oaspetele dâmboviţean a mai fost informat de Economu despre activitatea comisiei de delimitare a noii frontiere cu sârbii. Apoi Brătianu a spus românilor, adunaţi în aceeaşi Piaţă a Unirii şi veniţi din satele lor pe jos sau cu cociile: „Simţ o deosebită fericire că sunt în capitala Banatului. Acum vă pot spune că monarhia maghiară e înfrântă, patrulele cavaleriei noastre sunt la 15 Km de Budapesta! Cu această ştire vă zic, bine v-am găsit!”

Din Planul editorial 2013 – Primul Război Mondial n-a avut loc, Lucian Bureriu

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s