Pretenţii Iugoslave


 A apărut memorialistica lui Petre Dogaru în volumul Casa regală, femeile fatale, masoneria şi dictatorii secolului XX.  „Acesta nu mai este un stat, este un abator”, avea să spună în 1945 un fost membru al casei regale din Iugoslavia, în contextul masacrelor post-belice din acea ţară. P. Dogaru utilizează documente despre intenţiile lui Tito (şi aici, în fine, apare problema Banatului, dar nu cel iugoslav, considerat, probabil, dintotdeauna parte componentă a Serbiei…). În 1945 la Moscova iugoslavii îi cer lui Stalin teritorii din Ungaria, Carynthya austriacă, din prelungirea Sloveniei, cu Klagenfurt cu tot, peninsula Istria cu Trieste, Pola şi Fiume din Italia. Gata să se unească cu Bulgaria lui Dimitroff, anexând şi Albania. „Au vorbit despre necesitatea de a încorpora Iugoslaviei anumite zone din regiunea Timişoara, cu oraşul Timişoara, care avea o populaţie preponderent germană, judeţul respectiv având, în opinia lui, (Tito, n.n.) o populaţie exclusiv sârbească (!)”…Tito mai dorea şi o schimbare a frontierei româno-iugoslave, astfel ca Iugoslavia să înglobeze Reşiţa, „importantă pentru fabricile de oţel şi fier”. Din Grecia mai dorea Macedonia şi Salonicul. Ca atare Stalin s-a opus în totalitate acestui proiect, spunând: sârbii „…vor avea de luptat cu lumea întreagă, o astfel de situaţie fiind absurdă”.  Petru Groza va face o vizită la Pancevo, despre care fiul său va povesti: după o noapte şi o zi de discuţii referitoare la apartenenţa Banatului, delegaţia română e victorioasă, reuşind să menţină teritoriul estic al acestuia în fruntariile României. Dacă făcea şi Brătianu, în 1919, ceea ce a făcut Groza!… „Walter”, alias Tito, „a împins grupuri de partizani în Banatul Românesc, inclusiv în Timişoara”. Ei trebuiau să aibă misiuni teroriste. În 1947 urmează vizita oficială a „călăului” la, în fine, „pretinii”  din Bucureşti. „S-au afirmat despre Tito lucruri senzaţionale mergând până la atribuirea paternităţii sale lui Pavel Broz, adjutant al principelui moştenitor Franz Ferdinand, la versiunile că adevăratul Tito fusese asasinat în 1913, fiind substituit de evreul ungur Iosip Ambroz sau că, în realitate mareşalul era o…femeie”. Alţii spun că a fost rus, că amesteca mereu cuvinte ruseşti în sârbo/croata pe care o vorbea.

Din Planul editorial 2013 – Primul Război Mondial n-a avut loc, Lucian Bureriu

Anunțuri

Lasă un răspuns / Leave a comment

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s