RSS

Un dar al cerului

 

dar18

Dragostea
este ca un râu
un dar al cerului
coborât spre mine
de Soare şi de Lună.

E rândul meu
să evadeze din oglinzi
din aşteptări nesfârşite
să mă pierd-n cântec
să caut rădăcini
să netezesc pietre
drumurile, mările să le feresc
de furtuni…

dar,
am vocaţia rătăcitorului
aleg visul perpetuu
şi
un râu ce nu mai curge…

aşteptare
ochi rănit
dragoste în cer
Soarele şi Luna
se retrag discret
în eclipsă…

din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014

 
5 comentarii

Posted by pe 18/08/2014 în Poezie

 

Etichete: , , , ,

Cartea veche

 

Etichete: , , ,

Cercul de oglindă

dolinaazi3

(…)

O bănuială absurdă, o îngrijorare vagă şi iraţională o cuprinseră pe Dolina când deschizându-i uşa, Ana îi luă din mâini sacoşele pline. Nu era obişnuită cu astfel de atenţii.
– A venit Dan…
Se năpusti în cameră.
Dan răsfoia o carte. Părea trist, dar expresia de concentrare de pe chipul lui se destrămă în momentul în care o zări pe Dolina.
– Bună! Ai făcut cumpărături?
– Oarecum, răspunse ea cu voce obosită. O cută, ca o margine de lamă, îi străbătea fruntea de la o tâmplă la cealaltă.
Dan lăsă cartea pe masă, se apropie de ea, îi luă mâinile şi i le acoperi blând cu palmele.
– Eşti în trecere spre Mădăreni? întrebă ea retrăgându-şi mâinile. Un zâmbet ca o lumină îi modela delicat obrajii.
– Dolina… o chemă el încet.
Ea îşi ridică fruntea. El o învălui cu o privire supusă şi posesivă în acelaşi timp.
Dolina îl privi în faţă, fără să surâdă. Îl găsea puţin enervant cu felul lui de a o adora uitându-se la ea ca la o icoană.
„Suntem de aceeaşi vârstă şi totuşi pare cu douăzeci de ani mai tânăr, gândi ea, şi aerul lui de puşti dojenit… Aş zice că-l copleşesc, aşa cum mă coăleşea pe mine Răzvan…”
– Eşti în trecere spre Mădăreni? întrebă ea din nou.
– Nu, am venit…
– Ia din bar ce-ţi doreşte inima! îl îndemnă ea, eu mă duc să o ajut pe Ana. Rămâi la cină, nu-i aşa?
Era vară. În cameră nu intra nici o boare de aer. Dan se opri în pragul uşii de la balcon şi se lăsă asediat de miresme, de culorile grădinii, de zgomote amestecate, se apropia seara şi lumina ei violet-albăstruie aduna formele în taina ei semeaţă, punea cu blândeţe stăpânire peste ele ca şi cum ar vrea să le ofere răgaz să se împlinească. Îi plac aceste clipe în care după-amiezile grele de lumină cedează locul unor emoţii surde.
Căzu pe gânduri.
La masă, stătu vizavi de Ana care, aşezată incomod pe marginea scaunului, părea grăbită. Mânca repede, abia gustând şi din când în când se interesa pe un ton respectuos, cu frumoasa ei voce de soprană, despre cum e viaţa în oraşele mari. Dan fu surprins de siguranţa ce se degaja din toată fiinţa ei. Cu cine seamănă? Imediat îşi răspunse: cu toate femeile în vârstă din Mădăreni. Asemănarea, oricât de aproximativă ar fi fost, îl bucură. Era bine că Dolina avea lângă ea un astfel de om.
Sfârşiră masa în tăcere. Ana adună farfuriile, strânse faţa de masă, puse alta curată în loc, se scuză şi ieşi să se îngrijească de orătănii.
Dolina şi Dan ieşiră pe verandă.
Singuri în lumina amurgului, Dan îi intuia nerăbdarea Dolinei de a afla motivul vizitei. Se mulţumi să rămână în apropierea ei şi să aştepte.
Aplecându-şi capul, Dolina îl privi cu o prietenie tandră.
– Cum îţi merg treburile?
– Bine… sunt mereu solicitat, îmi pot permite să aleg. Cu toate astea mi-e un fel de lehamite… pentru mine lumea asta contează doar în măsura în care exişti tu… În afară de muncă, nu în afară, ci în primul rând te iubesc pe tine…
Dolina nu putu, nu avu curajul să zâmbească. Fixându-l cu privirea calmă şi senină a ochilor ei limpezi, spuse:
– O să treacă, o să fie bine…
Dincolo de tonul cald, Dan remarcă încrâncenarea cu care rostea cuvintele.
Stătea foarte aproape de ea, încât chiar cu pleoapele uşor coborâte, îi desluşea admirabilul contur al buzelor. O clipă dori să-i caute mâna. Îşi dădu seama că acest gest n-ar fi exprimat exact măsura sentimentului de care era cuprins. Mâna, buzele, trupul Dolinei îl atrăgeau, le râvnea. Simţea însă că emoţia lui avea ca sursă şi altceva, ceva mult mai îndepărtat.
Aşa cum stătea, mut, nemişcat, chipul îi semăna cu un portret bizar alungit de o oglindă deformată. Privindu-l Dolina nu-şi putu stăpâni o tresărire.
– Zici, că ai multe procese? Interesante?
Răspunse cu firescul, cu claritatea care-l caracterizau.
– Am destule. Unele foarte interesante… O sumedenie de întâmplări scăpate de sub control şi care se dezlănţuie într-o logică bizară…
Din casă ajunse până la ei zbârnâitul soneriei telefonului. Dolina ascultă sunetele stridente fără să se clintească. Se ridică doar după ce prin uşa deschisă se auzi vocea Anei.
– Dolino, sună telefonul…
– Să intrăm, zise ea, altfel riscăm să ne mănânce ţânţarii.
El o urmă supus, închise uşa şi rămase în picioare. Ea ridică receptorul. Un torent de cuvinte se revărsa în urechea ei. Asculta încordată. Ceva părea să-i fi tras trăsăturile în jos. Dan o privea cu teamă, ca de fiecare dată când apărea singură pe sălile tribunalului cu mersul ei uşor, dar şovăielnic.
Persoana de la celălalt capăt al firului, puse capăt convorbirii. Dolina depărtă receptorul, dar rămase cu receptorul în mână. Era palidă, buzele îi tremurau, ochii i se umeziseră. Dan îi luă receptorul din mână. Ea îşi împreună mâinile şi începu să şi le frângă.
– Diana a fugit din tabără… au vrut să ştie dacă a venit acasă…
Dan o prinse de umeri şi o obligă să se aşeze într-un fotoliu.
– Linişteşte-te, nu i s-a întâmplat nimic. Se află acasă la Răzvan Stoian… De asta am şi venit, să-ţi spun, acum îmi pare rău că nu te-am anunţat de cum ai sosit…
Dolina îşi scutură părul căzut în dezordine pe frunte.
– Bănuiesc că nu s-a putut adapta programului… Nu suportă nici un fel de constrângere… E un copil dificil şi ciudat. În ultimele săptămâni, venea de la şcoală, trecea prin casă fără să scoată un cuvânt şi se încuia în camera ei, seara, după ce eu şi Ana ne culcam, mânca, dar aproape niciodată din ce-i lăsam noi pregătit… Cum ai aflat?
De la avocatul lui Stoian… n-ai primit citaţia?
– Nu, care citaţie? Data procesului ne-a fost comunicată la ultima înfăţişare…
– E vorba de altceva…
– Ce vrei să spui?
– La dorinţa Dianei, Stoian cere încredinţarea minorei…

(…)

fragment din romanul Cerul de oglindă, Corina Victoria Sein, 1990

 
2 comentarii

Posted by pe 17/08/2014 în Proză

 

Etichete: , ,

Actorul Vladimir Jurăscu

Actorul Vladimir Jurăscu s-a născut la data de 24 aprilie 1927, la Chişinău.

Numele maestrului este legat, prin rolurile sale, de istoria Teatrului Naţional Timişoara.
Din respect şi preţuire, pentru marele artist, vă invit la o plimbare prin Timişoara alături de Vladimir Jurăscu, ocazie cu care îl veţi cunoaşte în adevărata sa măreţie. (Corina Victoria Sein).

 

 

Etichete: , ,

Semne

as

Marginea de lume
visul fără contur
închid în umbra mea
clipa amiezii…

Undeva, aproape
moare un copac
fără să geamă
îl plâng doar ochii străini
ai înserării.

Printre rădăcini întoarse
o fată măsoară prezentul
apoi
păşeşte agale
spre marginea de lume
călcând pe umbra-mi întoarsă spre-nainte.

Merg mai departe
călăuzită fiind
de umbra transformată-n labirint

deasupra-mi stă luna
pregătită să intre-n
apus.

din volumul Capcane, Corina Victoria sein, 2014

 
Un comentariu

Posted by pe 14/08/2014 în Poezie

 

Etichete: , , ,

Silviu Orăviţean – Lux Lumen

Silviu Orăviţean s-a născut la data de 4 în octombrie 1941, în comuna Ciclova-Montană, judeţul Caraş-Severin.

Este absolvent al Facultăţii de Arte Plastice din Timişoara (1963).

În anul 1983 a beneficiat de Bursa Logos, Paris, Franţa, iar în anul 1984 de Bursa Fundaţiei Peer Mattsson, Suedia.

A obţinut numeroase distincţii printre care: Grand Prix al Uniunii Artiştilor Plastici din Ungaria, la Simpozionul “Hajdúböszörmény“, Debrecen, Ungaria, 1980; Premiul Ardaf, România în anul 2004. Este membru al Uniunea Artiştilor Plastici din România, Grupul Logos, Paris, Franţa, IAA/AIAP– International Association of Art/Association Internationale des Arts Plastiques, IAA/AIAP– International Association of Art/Association Internationale des Arts Plastiques.

Secvenţele care alcătuiesc articolul despre artistul plastic Silviu Orăvinţean fac parte dintr-un film amplu realizat de cineastul Victor Popa. Victor Popa a pus la dispoziţia Fundaţiei Genesa şi Editurii Excelsior Art acest valoros material pentru a fi publicat prin intermediul blogului „Casa care adăposteşte gânduri“ – Din Lada cu zestre – pentru toţi cei care doresc să afle ce se întâmplă în plan cultural şi spiritual în Banat. (Corina Victoria Sein)

 

Etichete: ,

Fără de măsură

mama1

Vântul adună culori de furtună
zbucium, patimă

munţii păstrează casă deschisă
fluviilor – incendii răscolite

fără de măsură
mă doare auzul
văzul mă doare
când vin în grabă raze
şi
valuri născute
din false lacrimi
false zâmbete
întunecându-mi fereastra…

din volumul Capcane, Corina Victoria Sein, 2014

 
3 comentarii

Posted by pe 12/08/2014 în Poezie

 

Etichete: , ,

 
Siobhan Daiko

A blog about writing, and my life of romance and adventure in Hong Kong and Italy

Cold

The way revenge is best served; the way a war was fought; the way a story should be told.

My Blog OceansSpirit

A topnotch WordPress.com site

Impresii cu parfum de femeie

"Femeile sunt făcute pentru a fi iubite, nu înțelese." - Oscar Wilde

The Culture Monk

Coffee & Conversation - The Periphrastic Mind of Kenneth Justice

The Dante Diaries

HER life from my point of view

Jungleloo's Blog

This web site is dedicated to everyone that follows Christ and willing to spread the Gospel.

hocuspocus13

Magickal Arts

Africa calling

A bird is calling, calling. Slowly over the earth. The wings of night are falling; My heart like the bird in the tree. Is calling, calling, calling… It's night-time in Africa.

derwentvalleyphotography

This site is a collection of photographs taken by a group of people living in the Derwent Valley, in the North East of England.

Tricia Drammeh

Author, Blogger, Book Lover

the echo of the whole sea

musings, poetic bits, images, collages, drafts, perhaps a quote or three, shots in the dark, impromptu wild goose chases, contradictions even, couple of tunes..making up stories as i go along

No Nonsense with Nuwan Sen

Art Cinema & Literature site NS

A Mixed Bag

A poem ... A story ... A Photo ... Something Else

Poetas Nuevos

Una búsqueda de nuevas letras y poetas.

Richard Ankers

The Writings

heatherclemenceau

When Reason goes out the window, Ridicule pulls up a chair

A.D. Martin

writing - novels - film - television - video games - other stuff

L' Article

universal writer and researcher

La Audacia de Aquiles

El Mundo Visible es Sólo un Pretexto

călătorru'

“Să trăieşti pe Pământ poate fi scump, dar include o călătorie gratuită în jurul soarelui în fiecare an.”- A.B.

Codul lui Sorin

©Sorin C. Chineață

The land of books

Un blog cu și despre cărți.

M T McGuire Authorholic

Humorous fantasy fiction author... the books are quite funny too... seeking an agent, a publisher and my fortune.

fotoblog nicu cherciu

fotograf Nicu Cherciu

Indie Authors and Books

www.indieauthorsandbooks.com

mihran Kalaydjian

“I'm a success today because I had a friend who believed in me and I didn't have the heart to let him down.”

Writer's notebook

Creative impulsive disorder

The Secret Life of Sahara

My poetry, thoughts, and other stuff striving to get out and live its own life.

Scribbles on the Wall

A Blog by Mariana Llanos

Ajaytao's Nature Blog

The Glory of the Sky, Clouds, Sunrise, Sunsets, Sea, Birds

News-Press-Liberty With Responsibility!

Your best source for breaking news

robertscribbler

Scribbling for economic, social and environmental justice

Great Cats of the "World"

Dedicated to the Great ~Big Cats of the World

C. Miller

Small fish, big ocean.

Jane Dougherty Writes

About fantastical places and other stuff

Drumuri către tine - Un altfel de blog despre evoluţie spirituală şi dezvoltare personală

Curving toward the center

poems for the journey

În grădina mea

apar trandafiri, dar şi buruieni!

Kev's Music Blog

Music helps to heal the soul.

Authors Helping Authors

Aha! A site for Authors to have instant access to resources and tips! A library of articles written by authors, for authors. Never a charge for membership, the door is always open! Come on in and stay awhile...

i am dismantled

DISMANTLED: 1. TAKEN APART; DISASSEMBLED; TORN DOWN. 2. HAVING BEEN ENDED IN A GRADUAL, SYSTEMATIC WAY. 3. STRIPPED OF COVERING OR CLOTHING; UNCOVERED; REVEALED

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 225 other followers